ICCJ. Decizia nr. 3156/2006. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3156/2006
Dosar nr. 7901/1/2006
Şedinţa publică din 29 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bacău, la data de 14 aprilie 2005, reclamantul D.M., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Inspectoratul de Poliţie Judeţean Bacău, a solicitat anularea măsurii de mutare a sa de la Serviciul Poliţiei Rutiere la o altă formaţie din cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Bacău, dispusă prin Ordinul Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. S/34009 din 23 februarie 2005, recunoaşterea dreptului său de agent de poliţie rutieră la formaţiunea din care face parte, suspendarea executării actului nr. S/34009 din 23 februarie 2005, până la soluţionarea cauzei pe fond şi anularea dispoziţiei nr. S/100 din 4 aprilie 2005 a şefului Inspectoratului de Poliţie al judeţului Bacău, aşa cum şi-a completat acţiunea în data de 6 iunie 2005.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în urma unui control efectuat în perioada 24 ianuarie 2005 - 4 februarie 2005, de Corpul de Control al Ministerului Administraţiei şi Internelor, prin Ordinul S/34009 din 23 februarie 2005, s-a dispus schimbarea sa din funcţia de agent de poliţie rutieră şi mutarea la o altă formaţiune din cadrul Inspectoratului de Poliţie al judeţului Bacău, pentru că la testarea constând în completarea chestionarului pentru obţinerea permisului de conducere, nu a realizat punctaj de admitere (22 puncte).
Reclamantul a mai arătat că măsura a fost abuzivă, netemeinică şi nelegală, pe de o parte, pentru că a fost dispusă cu încălcarea prevederilor art. 22 pct. 7 din Legea nr. 360/2002, care impun numirea şi eliberarea din funcţie a poliţiştilor în condiţiile legii şi, pe de altă parte, pentru că nu s-a ţinut seama de nivelul sau de pregătirea profesională şi de calitatea activităţii desfăşurate în cadrul Serviciului Poliţiei Rutiere, pentru care a primit calificativele „bun" şi „foarte bun" la evaluările anuale. La termenul din 6 iunie 2005, reclamantul şi-a completat acţiunea, solicitând şi anularea dispoziţiei nr. S/100/2005 a Inspectoratului de Poliţie al judeţului Bacău.
Ulterior, la termenul din 11 iulie 2005, reclamantul a invocat excepţia de nelegalitate a art. 45 din Ordinul Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. 300/2004, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ şi raportat la Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului.
Prin Decizia nr. 4269 din 15 august 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, încheierea de şedinţă din data de 15 iulie 2005 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin care s-a respins excepţia de nelegalitate a art. 45 din Ordinul 300 din 12 iunie 2004, a fost casată şi trimisă cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă. S-a reţinut de Înalta Curte că, în lipsa actului administrativ ce face obiectul excepţiei de nelegalitate, nu era posibilă o analiză a legalităţii prevederilor acestuia, cum, de altfel, nu este posibilă nici exercitarea controlului judiciar al soluţiei pronunţate de instanţa de fond.
Prin încheierea din data de 25 octombrie 2005, Curtea de Apel Bacău a admis excepţia de nelegalitate a art. 45 din Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 300 din 21 iunie 2004, în ceea ce priveşte eliberarea din funcţia de execuţie.
Prin Decizia nr. 5689 din 25 noiembrie 2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondate, recursurile declarate de Inspectoratul de Poliţie al judeţului Bacău şi Ministerul Administraţiei şi Internelor împotriva încheierii de şedinţă din 25 octombrie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Prin sentinţa civilă nr. 46/2006 din 24 februarie 2006, Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de reclamantul D.M., astfel cum a fost completată, a anulat măsura mutării reclamantului de la Serviciul de Poliţie Rutieră - Drumuri Naţionale şi Europene, la Secţia 1 - Poliţia municipiului Bacău, dispusă în baza raportului nr. S/34009 din 11 februarie 2005 al Corpului de Control din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, prin dispoziţia nr. S/100 din 4 aprilie 2005 a şefului Inspectoratului de Poliţie al judeţului Bacău şi în consecinţă, a anulat această dispoziţie în ceea ce îl priveşte pe reclamant. Totodată, a constatat că cererea de suspendare a executării actului nr. S/34009/2005 a rămas fără obiect.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, în esenţă, că prin actele atacate, pârâţii au procedat la luarea unei măsuri de redistribuire, prin combinarea nepermisă a unor dispoziţii legale distincte, iar argumentarea dispoziţiei de mutare, prin prisma interesului de serviciu, nu poate fi reţinută, întrucât, pe de o parte, din raportul întocmit rezultă că activitatea de circulaţie rutieră, se desfăşoară cu un număr de 13 funcţii vacante, iar, pe de altă parte, reclamanţii au obţinut calificativul „foarte bun" la ultimele evaluări realizate.
Sentinţa menţionată a fost atacată cu recurs, în termenul legal, de către ambii pârâţi, care au solicitat casarea ei şi respingerea acţiunilor reclamanţilor, ca neîntemeiate.
În motivarea recursului său, întemeiat în drept pe prevederile art. 3041 C. proc. civ., recurentul-pârât Ministerul Administraţiei şi Internelor a arătat că susţinerea instanţei de fond, potrivit căreia argumentarea dispoziţiei de mutare nu poate consta în faptul că „este necesar ca activitatea de circulaţie rutieră trebuie să fie realizată numai de agenţii bine şi foarte bine pregătiţi", nu este fundamentată, deoarece nepromovarea chestionarului în două etape la interval de câteva zile poate fi apreciată ca o lipsă de interes şi superficialitate, în condiţiile în care programul de pregătire continuă impune perfecţionarea şi aprofundarea cunoştinţelor profesionale la un nivel superior celui necesar pentru obţinerea permisului de conducere.
Recurentul-pârât a mai arătat că instanţa de fond a reţinut greşit că evaluarea intimatului-reclamant trebuia făcută cu respectarea prevederilor art. 26 din Legea nr. 360/2002, întrucât nu se poate face o confuzie între verificările şi evaluările realizate de Corpul de Control al Ministerului Administraţiei şi Internelor, prin acţiuni inopinate şi evaluările realizate anual în temeiul prevederilor legale menţionate.
Pe de altă parte, recurentul-pârât a arătat că potrivit art. 46 şi 47 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, în forma în vigoare la data emiterii dispoziţiei, modificarea raporturilor de serviciu poate avea loc prin mutarea într-o altă unitate aflată în aceeaşi localitate sau în altă localitate decât cea de domiciliu, delegare, detaşare sau transfer, mutarea efectuându-se fie în interesul serviciului, fie la cerere.
Interpretând cronologic conţinutul art. 46 din Legea nr. 360/2002, aşa cum a fost modificat prin OUG nr. 89/2003, recurentul-pârât a arătat că legiuitorul a renunţat la vechea reglementare, care impunea ca mutarea în interesul serviciului să aibă loc numai cu acordul poliţistului mutat.
Referindu-se la natura măsurii dispuse în privinţa intimatului-reclamant, recurentul-pârât a arătat că prin actul atacat au fost modificate raporturile de serviciu prin mutarea poliţiştilor la o altă unitate, nefiind vorba despre o încetare a acestor raporturi, iar mutarea în interesul serviciului a fost justificată prin slaba pregătire profesională a intimatului-reclamant în domeniul rutier.
Reclamantul-pârât Inspectoratul de Poliţie Judeţean Bacău a criticat sentinţa, pentru netemeinicie şi nelegalitate, arătând că reclamantul nu poate invoca recunoaşterea dreptului său de agent de poliţie rutieră din cadrul formaţiunii din care făcea parte, întrucât specificul muncii de poliţie presupune o pregătire profesională complexă, care să creeze posibilitatea ca agenţii de poliţie rutieră să lucreze în orice altă formaţiune, în funcţie de nevoile instituţiei. În temeiul art. 46 lit. a) din Legea nr. 360/2002, poliţiştii pot fi mutaţi într-o altă unitate din aceeaşi localitate sau în altă localitate, ori schimbaţi din funcţie în cadrul aceleiaşi unităţi, la cerere sau în interesul serviciului.
Recurentul-pârât a mai arătat că intimatului-reclamant nu i-a fost vătămat niciun drept recunoscut de lege, nu i-au fost modificate raporturile de serviciu şi nu a fost prejudiciat în niciun fel, dar ca urmare a constatărilor Corpului de Control, cu privire la slaba lui pregătire profesională, s-a impus mutarea de la Serviciul Poliţiei Rutiere, unde este prevăzută o activitate specifică, la compartimentul de ordine publică, unde se desfăşoară o activitate cu caracter general.
Totodată, recurentul-pârât a arătat că instanţa de fond a interpretat în mod greşit toate aceste considerente, care conduc la concluzia inadmisibilităţii acţiunii formulate de reclamant.
Niciun act normativ, a mai precizat recurentul-pârât, nu consfinţeşte dreptul unei persoane de a fi păstrată într-o anumită funcţie sau pe un anumit nivel ierarhic, indiferent de modul în care îşi îndeplineşte îndatoririle de serviciu şi de nivelul său de pregătire profesională.
În ceea ce priveşte interesul instituţiei în cauza de faţă, recurentul-pârât a arătat că acesta a fost determinat de slaba pregătire a poliţistului, constatată de Corpul de Control al Ministerului Administraţiei şi Internelor, care a urmărit prestarea unui serviciu poliţienesc de calitate pentru participanţi la traficul rutier.
Examinând cauza, în raport cu motivele de recurs invocate şi cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., ţinând seama de înscrisurile dosarului şi de prevederile legale incidente, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate.
Măsura de redistribuire a intimatului-reclamant de la Serviciul Poliţiei Rutiere, la altă formaţiune din cadrul Inspectoratului de Poliţie al judeţului Bacău, a fost dispusă prin raportul nr. S/34009 din 11 februarie 2005 al Corpului de Control al Ministerului Administraţiei şi Internelor, în baza căruia a fost emisă dispoziţia şefului Inspectoratului de Poliţie al judeţului Bacău nr. S/100 din 4 aprilie 2005.
Motivul măsurii dispuse a constat în slaba pregătire profesională care a rezultat în urma testării efectuate în timpul inspecţiei desfăşurate în perioada 24 ianuarie - 4 februarie 2005, având ca obiectiv verificarea şi evaluarea legalităţii, calităţii şi finalităţii serviciului poliţienesc la Inspectoratul de Poliţie al judeţului Bacău şi structurile componente; inspecţia a fost efectuată de o comisie constituită din inspectori ai Corpului de Control al ministrului şi specialişti din direcţiile centrale ale Ministerului Administraţiei şi Internelor şi din Inspectoratul General al Poliţiei Române.
Din înscrisurile depuse la dosarele de fond rezultă că intimatul-reclamant, poliţist în cadrul Serviciului de Poliţie Rutieră, având de completat chestionare privind regulile de circulaţie, nu a reuşit să întrunească punctajul minim necesar pentru obţinerea unui permis de conducere nici la testarea din data de 28 ianuarie 2005, nici la retestarea care a avut loc în data de 1 februarie 2005.
Această împrejurare este de natură să justifice susţinerea recurenţilor-pârâţi, în sensul că mutarea intimatului-reclamant la altă formaţiune, care nu impunea o specializare în domeniul rutier, a avut loc în scopul desfăşurării optime a activităţii Inspectoratului de Poliţie al judeţului Bacău, astfel încât constituie o mutare în interesul serviciului, conform art. 46 lit. a) din Legea nr. 360/2002 şi nu necesită acordul celui mutat.
Chiar dacă în raportul nr. S/34009 din 11 februarie 2005 se vorbeşte despre o redistribuire, iar în dispoziţia nr. S/100 din 4 aprilie 2005, despre mutarea la alte formaţiuni operative, natura măsurii dispuse în privinţa intimatului-reclamant este cea a unei modificări a raporturilor de serviciu prin mutarea în interesul serviciului, pentru buna gestionare a resurselor umane, cu luarea în considerare atât a nevoilor autorităţii publice şi a specificului activităţii, cât şi a aptitudinilor individuale şi pregătirii profesionale a poliţiştilor, care sunt funcţionari publici cu statut special conform art. 1 şi urm. din Legea nr. 360/2002.
Având o astfel de natură juridică, măsura atacată în cauză se încadrează în dispoziţiile art. 46 lit. a) din Legea nr. 360/2002 şi art. 112 din Ordinul Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. 300/2004, prevederi legale indicate, de altfel, în preambulul dispoziţiei nr. S/100 din 4 aprilie 2005 a Inspectoratului de Poliţie al judeţului Bacău.
Înalta Curte constată, de asemenea, că nu poate fi reţinut, ca motiv de nelegalitate a măsurii, considerentul privind „combinarea nepermisă a unor dispoziţii distincte", menţionat de instanţa de fond, pentru că art. 45 din Ordinul Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. 300/2004, deşi face referire la eliberarea poliţistului din funcţia de conducere sau de execuţie, nu poate fi interpretat numai literal, scos din context.
În acest sens, este de menţionat că art. 45 face parte din Secţiunea a 4-a „Modalităţi de selecţionare în funcţii de conducere, precum şi în alte funcţii" stabilite prin Ghidul carierei personalului", a Capitolului IV - „Selecţionarea personalului" din Ordinul nr. 300/2004 şi nu vizează încetarea raporturilor de serviciu, reglementată distinct în Cap. VIII al ordinului menţionat.
Pe de altă parte, Înalta Curte constată că în lipsa unei vătămări produse intimatului-reclamant într-un drept sau într-un interes legitim, nu poate fi reţinută o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere al autorităţii publice, constând în pretinsa neluare în considerare a evaluărilor anuale efectuate potrivit art. 26 din Legea nr. 360/2002.
Ţinând seama de toate aceste considerente de fapt şi de drept, constatând că instanţa de fond a reţinut greşit nelegalitatea măsurilor administrative atacate, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi, rejudecând cauza, va respinge acţiunea, ca nefondată, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 3041 şi art. 312 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâţii Inspectoratul de Poliţie Judeţean Bacău şi Ministerul Administraţiei şi Internelor, prin Direcţia Generală Reglementări Juridice şi Contencios, împotriva sentinţei civile nr. 46/2006 din 24 februarie 2006 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamantul D.M., ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3154/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3157/2006. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
