ICCJ. Decizia nr. 3154/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3154/2006
Dosar nr. 7727/1/2006
Şedinţa publică din 29 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, la 27 februarie 2006, reclamanta C.D. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, anularea hotărârii nr. 5371 din 31 ianuarie 2006, emisă de pârâtă şi recunoaşterea calităţii de beneficiară a Legii nr. 189/2000, cu consecinţa acordării drepturilor cuvenite.
În susţinerea acţiunii, reclamanta a depus la dosar mai multe înscrisuri, printre care hotărârea contestată, acte de stare civilă, extrase eliberate de Arhivele Naţionale, arătând că s-a născut în anul 1943, în perioada de refugiu a părinţilor săi, strămutaţi din Bulgaria, ca urmare a tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii.
Prin sentinţa civilă nr. 235/CA din 23 martie 2006, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta C.D., a dispus anularea hotărârii nr. 5371 din 31 ianuarie 2006, emisă de Casa de Pensii Tulcea şi a constatat că reclamanta are calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, de aprobare a OG nr. 105/1999, obligând pârâta să emită o hotărâre în sensul acordării drepturilor prevăzute de lege.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond, examinând actele şi lucrările dosarului, a reţinut că prin persoană persecutată trebuie să se înţeleagă atât persoanele care au suferit persecuţii etnice în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt asupra lor. Este de necontestat că reclamanta s-a născut la data de 31 mai 1943, în localitatea Cerna, judeţul Tulcea, iar părinţii săi, M.M. şi M.D. au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Împotriva acestei soluţii, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat în termen legal recurs, Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, susţinând că reclamanta nu îndeplineşte condiţiile menţionate în art. 1 din Legea 189/2000, deoarece prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul legii menţionate, se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate. Intimata nu era născută în anul 1940, când a avut loc schimbul de populaţie între Bulgaria şi România, pentru a susţine că a avut alt domiciliu şi a fost obligată să-l schimbe în altă localitate. Totodată, arată recurenta, că în anul 1943, între România şi Bulgaria nu a avut loc nici un schimb de populaţii, pentru ca reclamanta să susţină că a fost strămutată şi că s-a născut în perioada de strămutare a părinţilor.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta in continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate in România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conţinutul textului de lege menţionat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuţii în perioada precizată, fără a se face nici o diferenţiere de tratament între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate şi cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, în această categorie întrând, în mod implicit, şi copiii născuţi în perioada refugiului, aceştia împărtăşind aceeaşi situaţie cu cea a părinţilor refugiaţi, al căror statut l-au dobândit.
De asemenea, în conformitate cu art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor OG nr. 105/1999, aprobate prin HG nr. 127/2002, dovada încadrării în situaţiile prevăzute la art. 1 din ordonanţă se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente [alin. (1)] sau, în lipsa actelor oficiale, prin declaraţie cu martori [alin. (2)].
Or, cu actele de stare civilă şi declaraţiunea dată de M.C. şi M.D., precum şi situaţia de avere imobiliară, reclamanta a făcut dovada că s-a născut la data de 31 mai 1943, în localitatea Cerna, judeţul Tulcea, unde părinţii săi se refugiaseră din Bulgaria, sat Velizacî, judetul Caliacra, împrejurări care, de altfel, sunt recunoscute şi de către pârâtă.
Aşa fiind, în mod corect a reţinut instanţa de fond, că reclamanta, începând cu data naşterii sale, a suferit aceleaşi condiţii nefavorabile, ca şi familia sa, astfel că şi aceasta este îndrituită să beneficieze de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Pentru motivele arătate, recursul urmează a fi respins în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., menţinându-se sentinţa criticată, ca temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Tulcea împotriva sentinţei civile nr. 235/CA din 23 martie 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 septembrie2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3115/2006. Contencios. Anulare certificat de... | ICCJ. Decizia nr. 3156/2006. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
