ICCJ. Decizia nr. 3115/2006. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3115/2006
Dosar nr. 1192/1/2006
Şedinţa publică din 28 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 397 din 16 noiembrie 2005, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, rejudecând cauza în fond, după casarea cu trimitere, dispusă prin Decizia nr. 3069 din 17 mai 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca tardiv formulată, acţiunea reclamantului D.V., în contradictoriu cu pârâţii SC F. SA Suceava, Ministerul Industriei şi Resurselor şi SC F. SA Suceava.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că acţiunea a fost formulată cu depăşirea termenului de 1 an prevăzut de art. 5 din Legea nr. 29/1990, termenul de la care a luat reclamantul cunoştinţă de existenţa actului administrativ, începând că curgă de la data transcrierii în cartea funciară.
Cum certificatul de atestare a dreptului de proprietate în litigiu a fost înscris în cartea funciară la 31 mai 1999, iar acţiunea de faţă s-a formulat la 14 aprilie 2003, Curtea de Apel Suceava a constatat încălcate dispoziţiile Legii nr. 29/1990 - art. 5 şi a respins cererea, ca fiind tardiv formulată.
Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti a formulat recurs, D.V., criticând-o ca nelegală şi netemeinică, întrucât instanţa fondului a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 29/1990, reţinând că termenul de decădere ar fi început să curgă de la data înscrierii actului administrativ în cartea funciară.
Se apreciază în recurs, vis-a-vis de efectul de opozabilitate generat de înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară, că acesta nu poate fi asimilat comunicării actului administrativ.
Se invocă, de asemenea, şi dispoziţiile Legii nr. 7/1996, referitoare la categoria terţilor, faţă de care înscrierea îşi produce efecte de opozabilitate, apreciind în final recurenta că ea a luat efectiv cunoştinţă de act (certificatul de atestare a dreptului de proprietate) la data la care acesta a fost depus într-un alt dosar privind o cauză de revendicare.
Recursul este fondat şi va fi admis pentru următoarele considerente:
Dispoziţiile art. 5 alin. final din Legea nr. 29/1990 prevăd că introducerea acţiunii la instanţa competentă nu se poate face mai târziu de 1 an de la data comunicării actului administrativ a cărui anulare se cere.
La stabilirea acestui termen procedural s-a avut în vedere necesitatea de a nu lăsa actele administrative într-o stare de nesiguranţă, cât şi interesul cetăţenilor de a sesiza orice ilegalităţi ale autorităţilor administrative.
Efectul opozabilităţii în cartea funciară înseamnă de fapt posibilitatea de valorificare a dreptului înscris împotriva unor terţe persoane, care trebuie să respecte acest drept.
Prin urmare, opozabilitatea nu înseamnă automat comunicarea actului, astfel cum este definită şi sancţionată de art. 5 din Legea nr. 29/1990 şi faptul că a existat o publicitate, nu este acelaşi lucru cu o cunoaştere efectivă.
Faptul comunicării efective a actului în litigiu către recurentă, nu rezultă din motivarea primei instanţe, aspectul pe acest incident procedural (excepţie) fiind contradictoriu.
De aceea, trebuie examinate atent probele administrate, susţinerile părţilor pe acest aspect, instanţa curţii de apel având obligaţia de a suplimenta probatoriul privitor la data comunicării actului către recurentă sau a aceleia la care efectiv a luat cunoştinţă de certificatul de atestare a dreptului de proprietate contestat, pentru a aplica în mod temeinic dispoziţiile art. 5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990.
Procedând altfel, instanţa de fond încalcă dreptul recurentului-reclamant la un proces echitabil, astfel cum este definit de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, text care într-un sens larg cuprinde toate garanţiile pentru ca o persoană să poată fi judecată în mod echitabil.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul declarat de D.V. şi va dispune casarea sentinţei civile nr. 397/2005, pronunţată Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, cu trimitere spre rejudecare, pentru suplimentarea probatoriului în sensul mai sus arătat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de D.V. împotriva sentinţei civile nr. 397 din 16 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa civilă atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3109/2006. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3154/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
