ICCJ. Decizia nr. 3109/2006. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3109/2006
Dosar nr. 7001/1/2006
Şedinţa publică din 27 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 23 februarie 2006, la Curtea de Apel Ploieşti, Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dâmboviţa a declarat recurs împotriva sentinţei nr. 18 din 23 ianuarie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, în dosarul nr. 8999/2005.
S-a susţinut că în mod greşit s-a dispus restituirea cauzei la organul administrativ jurisdicţional pentru soluţionarea pe fond a contestaţiei formulate de SC T.M. SRL, pe baza unei adrese a Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa care atestă că „cercetările penale sunt în fază de finalizare".
În motivarea recursului s-a susţinut că reluarea procedurii administrative, în condiţiile art. 183 alin. (1) C. proCod Fiscal, republicat, se poate face numai după încetarea definitivă şi irevocabilă a motivului care a determinat suspendarea. Ori în cauză, instanţa de fond a acceptat cererea societăţii comerciale de a se obliga organul financiar să se pronunţe asupra contestaţiei, fără a exista în cauză o rezoluţie motivată a parchetului, ci numai o adresă că „cercetările sunt în curs de finalizare".
Din actele cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că prin sentinţa nr. 18 din 23 ianuarie 2006, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis cererea formulată de SC T.M. SRL, în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor.
A modificat în parte Decizia nr. 73 din 31 martie 2005, în sensul că s-a înlăturat măsura suspendării soluţionării cauzei, restituind cauza pârâtei, pentru a soluţiona în fond contestaţia.
Recursul declarat în cauză este întemeiat şi va fi admis conform art. 312 C. proc. civ.
Prin Decizia nr. 73 din 31 martie 2005, Ministerul Finanţelor Publice a decis suspendarea soluţionării contestaţiei SC T.M. SRL Şotânga privind suma de 12.697.997833 lei, reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar şi penalităţile aferente, întrucât în cauză a fost sesizat Inspectoratul de Poliţie Dâmboviţa, cu săvârşirea unei fapte de natură penală.
Actul prezentat instanţei, în sensul că cercetările penale sunt în curs de finalizare, nu poate fi considerat ca temei pentru restituirea cauzei la Ministerul Finanţelor Publice, pentru a se pronunţa pe fondul cauzei.
În cauză nu s-a dat o ordonanţă motivată ce ar putea constitui un motiv pentru reluarea procedurii administrative, în contestaţiile prevăzute de art. 183 alin. (1) C. proCod Fiscal, republicat.
Aşa fiind, în raport cu dispoziţiile art. 183 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat va fi admis conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Dâmboviţa împotriva sentinţei civile nr. 18 din 23 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi pe fond, respinge acţiunea, ca neîntemeiată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3099/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3115/2006. Contencios. Anulare certificat de... → |
|---|
