ICCJ. Decizia nr. 3157/2006. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3157/2006
Dosar nr. 7923/1/2006
Şedinţa publică din 29 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, sub nr. 1995/2005, reclamantul A.F. a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Inspectoratul de Poliţie al judeţului Bacău, solicitând anularea măsurii de mutare a sa dispusă prin Ordinul Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. S/34009 din 23 februarie 2005, recunoaşterea dreptului său de agent de poliţie rutieră la formaţiunea din care face parte şi suspendarea executării actului atacat, până la soluţionarea actului în fond.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin ordinul atacat s-a dispus schimbarea sa din funcţia de agent de poliţie rutieră şi mutarea la o altă formaţiune, pe motiv că nu a obţinut punctajul necesar la testarea cu chestionarul pentru obţinerea permisului de conducere.
Reclamantul a mai precizat că în opinia sa, măsura dispusă este abuzivă, netemeinică şi nelegală, întrucât retestarea pentru care a fost convocat, nu a avut loc, iar pe parcursul activităţii sale nu a fost sancţionat disciplinar, primind calificative, precum „bun" şi „foarte bun"la evaluările de sfârşit de an.
Prin sentinţa civilă nr. 43/2006 din 24 februarie 2006, Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea formulată, dispunând anularea măsurii de mutare a reclamantului precum şi a dispoziţiei nr. S/100 din 4 aprilie 2005 şefului Inspectoratului de Poliţie al judeţului Bacău, în ceea ce îl priveşte pe reclamant.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, în esenţă, că prin actele atacate, pârâţii au procedat la luarea unei măsuri de redistribuire, prin combinarea nepermisă a unor dispoziţii legale distincte, iar argumentarea dispoziţiei de mutare, prin prisma interesului de serviciu, nu poate fi reţinută, întrucât, pe de o parte, din raportul întocmit rezultă că activitatea de circulaţie rutieră se desfăşoară cu un număr de 13 funcţii vacante, iar pe de altă parte, reclamantul a obţinut calificativul „foarte bun" la ultimule evaluări realizate.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs în termen legal, ambii pârâţi.
Recurentul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Bacău şi-a fundamentat în drept calea de atac prin indicarea generică a prevederilor art. 299-304 C. proc. civ.
Motivele de recurs vizează modul în care prima instanţă a soluţionat excepţia de inadmisibilitate a acţiunii, în condiţiile în care raporturile de muncă ale intimatului-reclamant cu recurentul nu s-au schimbat în nici un fel şi acesta nu a suferit nici un prejudiciu. Mai mult, urmare a măsurii dispuse, a beneficiat de o creştere a coeficientului de ierarhizare de la 1,30, la 1,95, aşa cum rezultă din dispoziţia nr. S/100/2005.
Recurentul critică hotărârea şi pe fond, susţinând că instanţa a interpretat şi aplicat greşit prevederile art. 27 şi art. 46 lit. a) din Legea nr. 360/2002, astfel cum a fost modificată prin OG nr. 89/2003, precum şi ale art. 4 din Ordinul Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. 325/2002 şi art. 112 din Ordinul Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. 300/2004, texte din care rezultă că poliţiştii pot fi mutaţi într-o altă unitate aflată în aceeaşi localitate sau în altă localitate, ori schimbaţi din funcţie în cadrul aceleiaşi unităţi, la cerere sau în interesul serviciului. Nici un act normativ, susţine recurentul, nu consfinţeşte dreptul unei persoane de a fi păstrată într-o anumită funcţie sau pe un anumit nivel ierarhic, indiferent de modul cum îşi îndeplineşte îndatoririle de serviciu şi de nivelul de pregătire profesională al acesteia.
La rândul său, recurentul Ministerul Administraţiei şi Internelor, în recursul declarat, întemeiat în drept pe prevederile art. 3041, susţine că la mutarea poliţistului în interesul serviciului, nu se mai cere acordul acestuia. Actul atacat, care modifică raporturile de serviciu, în sensul mutării poliţistului în altă unitate, nu reprezintă o sancţiune disciplinară şi cu atât mai puţin, relevă acest recurent, nu duce la încetarea raporturilor de serviciu, cu consecinţa eliberării din funcţia publică deţinută.
Intimatul-reclamant A.F. nu a formulat întâmpinări la recursurile declarate.
Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor cuprinse în motivele de recurs, dar şi potrivit art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
În perioada 24 ianuarie - 4 februarie 2005, Inspectoratul de Poliţie Judeţean Bacău a fost verificat şi evaluat profesional de către o comisie din cadrul Corpului de Control al ministrului administraţiei şi internelor, ocazie cu care s-au constatat mai multe disfuncţionalităţi. Printre compartimentele vizate de control s-a numărat şi Serviciul de Poliţie Rutieră, unde intimatul-reclamant îşi desfăşura activitatea ca agent şef adjunct de poliţie rutieră.
Rezultatele controlului menţionat au fost sintetizate în raportul nr. S/34009 din 11 februarie 2005.
S-a reţinut că la testarea profesională a tuturor agenţilor de poliţie rutieră s-a constatat o pregătire superficială a acestora, numai 56,8% fiind declaraţi admişi la prima testare. După retestare, 10 agenţi, între care şi intimatul-reclamant, nu au reuşit să obţină punctajul minim de 22 de puncte la chestionarele de circulaţie, (la testarea din 28 ianuarie 2005, intimatul a obţinut 19 puncte, iar la cea din 1 februarie 2005, 21) aceştia fiind redistribuiţi, conform raportului, la alte formaţiuni operative de pe raza judeţului.
Ulterior, prin dispoziţia nr. S/100 din 4 aprilie 2005 a şefului Inspectoratului de Poliţie Bacău, intimatul-reclamant a fost mutat şi numit în funcţia de agent II (şi conducător auto), la Secţia 2 - Poliţia municipiului Bacău, poziţia 634 din statul de organizare.
Examinând excepţia de inadmisibilitate a cererii de chemare în judecată, curtea de apel a reţinut corect în considerentele sentinţei atacate, că prin actul administrativ atacat, reclamantului i s-a schimbat felul muncii, iar o astfel de modificare a raportului de serviciu nu poate fi exceptată de la controlul instanţei de contencios administrativ, neexistând temei legal pentru o astfel de exceptare (art. 5 din Legea nr. 554/2004).
Motivul de recurs al recurentului Inspectoratul de Poliţie al judeţului Bacău, referitor la modul de soluţionare a acestei excepţii, nu poate fi primit, fiind combătut implicit chiar de către celălalt recurent, Ministerul Administraţiei şi Internelor, care arată în expunerea recursului său că actul atacat a modificat raporturile de serviciu ale poliţistului A.F., temeiul luării măsurii, constituindu-l art. 46 lit. a) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului.
De altfel, din modul cum se motivează excepţia, aceasta vizează mai degrabă interesul, ca şi condiţie de exerciţiu a acţiunii, recurentul considerând că creşterea coeficientului de ierarhizare, în sine, constituie un argument dirimant în aprecierea lipsei oricărei vătămări, deşi salariul este numai unul din elementele raportului de serviciu.
Cât priveşte celelalte critici cuprinse în motivele de recurs, prin care ambii recurenţi invocă nelegalitatea soluţiei pronunţate de către instanţa de fond, prin prisma interpretării şi aplicării greşite a prevederilor legale ce vizează instituţia mutării poliţistului într-o altă unitate, în interesul serviciului, Înalta Curte constată că acestea sunt fondate.
Potrivit dispoziţiilor art. 46 lit. a) din Legea nr. 360/2002, poliţistul poate fi mutat într-o altă unitate, aflată în aceeaşi localitate, decât cea de domiciliu, în interesul serviciului sau la cerere.
Acest text se regăseşte la Cap. III: „Drepturile, îndatoririle şi restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi ale poliţistului", neconstituind o sancţiune disciplinară.
Aceasta este şi concluzia instanţei de fond, care reţine, însă, că „redistribuirea" la care se face referire în raport sau „mutarea" la care se face referire în dispoziţie, s-a hotărât nelegal, prin combinarea nepermisă a unor dispoziţii distincte ce vizează eliberarea din funcţie şi mutarea într-o altă unitate, în interesul serviciului.
De fapt, în preambulul dispoziţiei şefului Inspectoratului de Poliţie al judeţului Bacău, sunt indicate în primul alineat temeiurile de drept ale mutării poliţiştilor declaraţi „respinşi" în urma testării profesionale de către subcomisia de inspecţie, între altele, fiind indicate art. 46 lit. a) din Legea nr. 360/2002 şi art. 45 şi 112 din Ordinul Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. 300/2004.
Prin alineatul al doilea se explică faptul că persoanele vizate „se mută şi se numesc în funcţii", fiind evident faptul că eliberarea din funcţia de execuţie este doar o etapă tehnică prealabilă, necesară pentru a se putea realiza numirea în noua funcţie ce va fi îndeplinită în unitatea unde au fost mutate în interesul serviciului.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că mutarea intimatului într-o altă unitate, în aceeaşi localitate (municipiul Bacău), în interesul serviciului, este legală.
Art. 46 lit. a) din Legea nr. 360/2002, privind Statutul poliţistului, în forma în vigoare la data luării măsurii, permitea mutarea în interesul serviciului şi fără acordul poliţistului.
Cât priveşte oportunitatea mutării, Înalta Curte apreciază că simplul fapt al existenţei unui număr de 13 funcţii de agent vacante nu constituie un argument suficient, întrucât recurentul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Bacău nu poate fi obligat să păstreze în funcţie un agent de poliţie rutieră care nu a dovedit că posedă măcar cunoştinţele minime necesare obţinerii unui permis de conducere. Nici faptul că la evaluarea pe anul 2004 a obţinut calificativul „foarte bun", nu constituie un impediment în luarea măsurii, întrucât, pe de o parte, agentul trebuie să-şi perfecţioneze continuu pregătirea profesională, iar pe de altă parte, chiar şi această evaluare relevă indicatori de evaluare mai mici (3) la 4 din cei 8 indicatori specifici.
În fine, va fi înlăturat şi considerentul primei instanţe, referitor la împrejurarea că nu s-a verificat modul în care poliţistul corespunde cu noua funcţie, întrucât în speţă mutarea s-a făcut de la serviciul poliţiei rutiere, unde se desfăşoară o activitate specifică, la compartimentul de ordine publică, unde este prevăzută o activitate cu caracter general.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 312 alin. (2) şi art. 314 C. proc. civ., se vor admite recursurile declarate de Ministerul Administraţiei şi Internelor, prin Direcţia Generală Reglementări Juridice şi Contencios şi Inspectoratul de Poliţie Judeţean Bacău, se va casa sentinţa atacată şi rejudecând cauza pe fond, se va respinge acţiunea reclamantului, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâţii Inspectoratul de Poliţie Judeţean Bacău şi Ministerul Administraţiei şi Internelor, prin Direcţia Generală Reglementări Juridice şi Contencios, împotriva sentinţei civile nr. 43/2006 din 24 februarie 2006 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamantul A.F., ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3156/2006. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 3160/2006. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
