ICCJ. Decizia nr. 3111/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Bacău, reclamantul T.R. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Neamț, anularea hotărârii nr. 10602 din 19 decembrie 2004, emisă de aceasta și, totodată, să i se acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Prin sentința civilă nr. 84 din 20 iunie 2005, instanța de fond a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 10602 din 19 decembrie 2004, emisă de pârâtă și a obligat-o să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu începere de la 1 decembrie 2004.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Neamț, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 5853 din 8 decembrie 2005, a admis recursul pârâtei, a casat hotărârea atacată și în fond, a respins acțiunea.
Pentru a adopta această soluție, înalta Curte de Casație și Justiție a reținut, în esență, că reclamantul s-a refugiat în iulie 1941, dată la care localitatea Putna, județul Suceava, se afla sub administrația Statului Român, refugierile de persoane făcându-se în intervalul 26 iunie 1940 - 22 iunie 1941.
La data de 6 ianuarie 2006, reclamantul T.R. formulează cerere de revizuire împotriva deciziei nr. 5853 din 8 decembrie 2005, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 și 7 C. proc. civ.
în susținerea cererii, revizuentul T.R. a depus decizia nr. 4704 din 23 martie 2005, prin care i se recunoaște calitatea de persoană deportată în perioada 15 iulie 1941 - 6 martie 1945, lui T.V., extrasul nr. 2007 din 16 noiembrie 2004, eliberat de Direcția Județeană Suceava a Arhivelor Naționale, precum și declarațiile autentificate ale martorilor T.V., C.V. și N.S.K., care atestă faptul că revizuentul a fost strămutat, împreună cu familia sa, în anul 1941, în Germania, în lagărele Weimar și Blankenburg, Rudigershagen, revenind în țară în anul 1945.
Cererea de revizuire este fondată.
Potrivit art. 322 alin. (5) C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri se poate cere, "dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților".
Revizuentul, prin actul nou depus, a făcut dovada, că împreună cu familia, a fost deportat în Germania, în lagărele Weimar, Blankenburg, Rudigershagen, revenind în țară în anul 1945, suportând consecințele morale și materiale ale refugiului.
Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în urma dintre cele 6 situații expres prevăzute.
Prin persoană care a fost strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice.
Legiuitorul, potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor persoanelor care au fost victimele și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor etnice.
Cum în cauză, revizuentul a făcut dovada că, împreună cu familia, a fost deportat în Germania, revenind în țară în anul 1945, acesta este îndreptățit să se bucure de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
în consecință, pentru considerentele arătate, cererea de revizuire a fost admisă și pe cale de consecință, hotărârea atacată a fost schimbată în tot, în sensul că a fost respins recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Neamț.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3219/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3145/2006. Contencios → |
|---|
