ICCJ. Decizia nr. 315/2006. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 315/2006
Dosar nr. 133/2005
nr. 722/1/2005
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 8912/2002, la Curtea de Apel Ploieşti, reclamanţii P.G.V. şi C.A. au chemat în judecată pe pârâţii C.N.S.A.S.; preşedintele G.O. şi vicepreşedintele M.G.; pe S.I., preşedintele Camerei S.R.I. din Camera Deputaţilor; R.T., director S.R.I. Bucureşti; F.P., angajat al S.R.I. Bucureşti, solicitând să se dispună anularea actelor administrative nr. 775 din 5 aprilie 2002 şi nr. 1420 din 15 mai 2002, să fie recunoscute drepturile reclamanţilor, constând în studierea dosarelor personale aflate în Arhivele fostei Securităţi şi obligarea, în solidar, a pârâţilor, la repararea pagubei ce le-a fost cauzată.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că s-au adresat, în repetate rânduri, pârâtului C.N.S.A.S., cu scopul de a-şi studia dosarele personale aflate în Arhivele Securităţii, primind răspuns, că dreptul lor prevăzut de Legea nr. 187/1999, poate fi respectat, numai după ce instituţia pârâtă va primi dosarele respective de la S.R.I.
Reclamanţii au mai susţinut că, prin actele administrative atacate, le-a fost cauzată o vătămare gravă a drepturilor, constând în imposibilitatea refacerii imaginii şi a morarului, producându-le un prejudiciu de un miliard.
În urma probelor administrate în cauză, Curtea de Apel Ploieşti a pronunţat sentinţa nr. 19 din 7 februarie 2003, prin care a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de S.I. şi G.O. şi a respins, ca nefondată, acţiunea.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs, reclamanţii, iar prin Decizia nr. 537 din 10 februarie 2004, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ, au fost admise recursurile, casată sentinţa şi trimisă cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Prin sentinţa nr. 260 din 23 noiembrie 2004, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârâtul S.I. şi a respins, ca neîntemeiată, acţiunea reclamanţilor.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că actele administrative atacate nu îndeplinesc cerinţele prevăzute de art. 1 din Legea nr. 29/1990, în sensul că nu pot fi considerate acte administrative şi nici nu au calitatea de a vătăma în drepturi pe cei doi reclamanţi.
Totodată, instanţa a respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere vizând recunoaşterea de urgenţă a drepturilor reclamanţilor, constând în studierea dosarelor personale, întrucât însăşi Legea nr. 187/1999 constituie o garanţie a respectării drepturilor persoanelor de a-şi studia dosarele, iar o asemenea cerere soluţionată de instanţă ar fi întemeiată.
Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile Legii nr. 187/1999, privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii ca poliţie politică, recurenţii-reclamanţi P.G.V. şi C.A. au formulat cerere de acces la dosarul personal.
Prin adresa nr. 775 din 5 aprilie 2002, C.N.S.A.S. îi comunică reclamantului P.G.V. că până la preluarea integrală a Arhivelor fostei securităţi, de la S.R.I., S.I.E. şi S.A.M., Colegiul Consiliului a demarat formalităţile de verificare solicitate prin cererea sa.
Prin adresa nr. 1420 din 15 mai 2002, C.N.S.A.S. a solicitat reclamantului C.A., completarea datelor personale, pentru a se putea începe formalităţile necesare soluţionării cererii de acces la propriul dosar.
În mod corect, instanţa de fond a reţinut că faţă de conţinutul acestor adrese, ele nu îndeplinesc cerinţele prevăzute de art. 1 din Legea nr. 29/1990.
Referitor la cererea de a studia dosarele persoanelor întocmite de securitate, C.N.S.A.S. este unica instituţie care poate pune la dispoziţia persoanelor interesate, propriile dosare întocmite de securitate.
La solicitarea Consiliului, S.R.I. a efectuat verificări, iar dosarele aflate în arhivă au fost trimise acestei instituţii, pentru a fi puse la dispoziţia petenţilor.
Din înscrisurile depuse la dosar a rezultat că recurenţii au avut posibilitatea să studieze propriile dosare întocmite de Securitate.
Hotărârea instanţei de fond fiind legală şi temeinică, recursul declarat de reclamanţi va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.G.V. şi C.A. împotriva sentinţei civile nr. 260 din 23 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 308/2006. Contencios.. Contestaţie în anulare | ICCJ. Decizia nr. 32/2006. Contencios. La încheierea de... → |
|---|
