ICCJ. Decizia nr. 330/2006. Contencios. Anulare act de control constatare încheiat de organele financiare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 330/2006
Dosar nr. 2524/2005
nr. 10479/1/2005
Şedinţa publică din 1 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 14 iulie 2005, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Prahova, în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor Publice, a declarat recurs împotriva sentinţei nr. 78 din 6 iunie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, solicitând modificarea sentinţei atacate, în sensul respingerii acţiunii, ca neîntemeiată.
În motivarea recursului se susţine că ceea ce s-a criticat de recurentă, nu a fost modul de constituire a provizioanelor, ci includerea în categoria cheltuielilor deductibile, încălcând-se, astfel, pct. 5 din HG nr. 335/1995, privind regimul constituirii, utilizării şi deductibilităţii fiscale a provizioanelor agenţilor economici şi societăţilor bancare, coroborat cu art. 4 din OG nr. 70/1994, privind impozitul pe profit. Sub acest aspect se precizează de recurentă că instanţa de fond a făcut o greşită interpretare a legii, ceea ce a condus la o aplicare incorectă a prevederilor art. 5 din HG nr. 335/1999, în sensul că nu pot beneficia de deductibilitatea fiscală, provizioanele constituite peste limitele prevăzute în art. 1 şi 2, precum şi cele constituite în alte măsuri, decât cele prevăzute în actul normativ.
Din actele cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că prin sentinţa nr. 78 din 6 iunie 2005, a Curţii de Apel Ploieşti, s-a admis acţiunea formulată de reclamanta B.R.D. G.S.G., sucursala Prahova. S-a anulat Decizia nr. 1397/2001 a Ministerul Finanţelor Publice şi a notei de constatare din 29 iunie 2001 a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Prahova.
Totodată, s-a dispus prin dispozitivul hotărârii, să se plătească către experta P.T.E., diferenţa de onorariu de 15.000.000 lei.
Instanţa a reţinut că din expertizarea documentelor contabile, aflate în posesia reclamantei, a rezultat că aceasta a respectat HG nr. 335/1995 şi Norma nr. 3/1994, a Băncii Naţionale a României, cu privire la calcularea provizioanelor de risc specifice pe perioada verificată de reprezentanţii pârâtei Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Prahova.
S-a constatat de instanţă că pentru constituirea acestor provizioane soldul creditelor acordate fiecărui debitor al societăţii bancare, se diminuează cu valoarea garanţiilor, ipotecilor şi a depozitelor băneşti gajate „potrivit normelor sus menţionate ale Băncii Naţionale a României.
S-a invocat de instanţă art. 2 din HG nr. 335/1995, ce face trimitere la Normele Băncii Naţionale a României, care la pct. 5 prevăd că la determinarea provizioanelor, expunerea debitului poate fi micşorată doar cu valoarea angajamentelor apărute din garanţii depozite gajate şi colaterale acceptate de conducerea băncii".
„S-a precizat, de asemenea, de instanţă că expertul desemnat în cauză, a precizat în cuprinsul raportului de expertiză că stabilirea colateralelor acceptate de conducerea băncii în cauză, s-a efectuat legal, în baza normelor bancare interne de creditoare de B.R.D. G.S.G., (Anexa nr. 9 cap 9.2), constituirea acestora încadrându-se în instrucţiunile interne de creditare ale B.R.D. G.S.C. şi în normele de constituire a lor, în vigoare la data controlului efectuat de organul fiscal [pag. 3 alin. (3) din raportul de expertiză]".
Din actele dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că sentinţa pronunţată în cauză este greşită, astfel încât se vor admite recursurile declarate şi se va modifica hotărârea atacată.
De altfel, prin nota de constatare nr. 1717 din 2 iulie 2001, organele de control ale Direcţiei de Control Financiar Fiscal Prahova au constatat cu privire la determinarea provizioanelor specifice de risc, ilegalitatea deductibilităţii fiscale a cheltuielilor de această natură, respectiv că în perioada 31 mai - 31 octombrie 2000, sucursala bancară a constituit şi inclus pe cheltuieli deductibile la calculul impozitului pe profit, provizioane specifice de risc, în sumă de 7.469.198 mii lei şi, respectiv, 7.056.264 mii lei, constituite în afara cadrului legal stabilit de HG nr. 335/1995, republicată.
Diferenţele stabilite la control au fost generate de faptul că necesarul de provizioane stabilit de sucursala bancară, în baza normelor de creditare emise de B.R.D. G.S.G. Bucureşti, nu îndeplinesc în totalitate condiţiile legale privind deductibilitatea fiscală în conformitate cu normele interne creditare, valoarea garanţiilor real constituite fiind ajustate de coeficienţii stabiliţi, în funcţie de natura acestora.
Organele de control au precizat că aceşti coeficienţi sunt prevăzuţi în Anexa nr. 9 cap. 9.2 din Normele de creditare de bănci.
S-a mai constatat că provizioanele astfel constituite au fost incluse pe cheltuieli şi considerente, ca fiind în totalitate deductibile din punct de vedere fiscal.
Faţă de provizioanele înregistrate de cheltuieli la datele clasificării creditelor pentru care au fost constituite, organele de control au stabilit că în conformitate cu prevederile art. 5 din HG nr. 335/1995, republicată, provizioanele specifice de risc, în sumă de 7.469.198 mii lei, stabilite de la 31 mai 2000, până la 14 septembrie 2000 şi, respectiv, 7.056.264 mii lei, de la 15 septembrie 2000, până la 31 octombrie 2000, incluse pe costuri, nu beneficiază de deductibilitate fiscală.
Prin Decizia nr. 1397 din 17 septembrie 2001, Ministerul Finanţelor a respins, ca neîntemeiată, contestaţia formulată de B.R.D. G.S.G., sucursala judeţeană Prahova.
S-a reţinut că la pct. 5 din Normele Băncii Naţionale a României nr. 3/1994, privind clasificarea creditelor şi constituirea provizioanelor specifice de risc, în vigoare la data efectuării controlului, se prevede în mod expres faptul că „la determinarea provizioanelor, expunerea debitorului poate fi micşorată, doar cu valoarea angajamentelor apărute din:
- garanţii;
- depozite gajate;
- colaterale acceptate de conducerea băncii.
Ministerul Finanţelor a reţinut că organele de control au procedat legal la recalcularea necesarului de provizioane specifice de risc, fără diminuarea valorii garanţiilor înscrise în contractele de garanţie şi de credit, la data acordării creditelor.
Cât priveşte deductibilitatea fiscală, provizioanele constituite peste limitele prevăzute de art. 1 şi 2 precum şi cele constituite în alte moduri decât cele din HG nr. 335/1995, nu poate fi invocată nebeneficiindu-se de deductibilitate fiscală.
În cauză expertiza tehnică efectuată a concluzionat doar că, deşi provizioanele s-au făcut în limitele HG nr. 335/1995 şi a Normei nr. 3/1994 a Băncii Naţionale a României, deductibilitatea fiscală a aşa ziselor „colaterale" cum le-a clasificat B.R.D. G.S.G., nu se deduc din baza de calcul la stabilirea impozitului pe profit, ele fiind impozabile conform art. 5 din HG nr. 335/1995.
Mai mult, s-a precizat că sumele stabilite de organul de control, în valoare de 7.469.198 mii lei şi, respectiv, 7.056.264 mii lei, sunt nedeductibile fiscal, deşi sunt înregistrate pe cheltuieli.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că B.R.D. G.S.G. Prahova, a interpretat eronat HG nr. 335/1995, pct. 5, unde nu se admit la deductibilitate fiscală, provizioanele constituite „în alte moduri decât cele prevăzute în HG nr. 335/1995, respectiv cele stabilite conform anexei - cap 9.2 din Normele interne de creditare B.R.D. G.S.G. Deci, actele administrative atacate sunt legale, astfel încât recursurile declarate vor fi admise, conform art. 312 C. proc. civ., cu consecinţa modificării sentinţei atacate, sentinţă nelegală şi netemeinică".
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Prahova, în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, împotriva sentinţei nr. 78 din 6 iunie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Modifică sentinţa atacată şi în fond, respinge acţiunea formulată de B.R.D. G.S.G., sucursala Prahova, ca neîntemeiată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 32/2006. Contencios. La încheierea de... | ICCJ. Decizia nr. 335/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
