ICCJ. Decizia nr. 335/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 335/2006
Dosar nr. 3240/2005
nr. 13339/1/2005
Şedinţa publică din data de 1 februarie 2006
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Botoşani, reclamanta P.E. şi Partida Rromilor Social Democrată din România, în calitate de intervenientă, au chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Botoşani, pentru ca instanţa să dispună anularea deciziei emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a dispoziţiilor Legii nr. 189/2000.
În motivarea cererii s-a arătat faptul că reclamanta a fost deportată, împreună cu familia, în Transnistria, de regimul Antonescu şi a suferit, astfel, persecuţii din motive etnice, încadrându-se în prevederile legii invocate.
Tribunalul Botoşani, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 300 din 23 mai 2005, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, având în vedere dispoziţiile prevăzute de art. 7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000, care stabilesc competenţa materială de judecată a cauzelor privind cererile formulate în temeiul acestei legi.
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 265 din 7 septembrie 2005, a admis acţiunea formulată, motivat de faptul că din probele administrate, rezultă persecuţia etnică suferită, astfel încât reclamanta beneficiază de indemnizaţia prevăzută de lege.
Împotriva acestei cereri a declarat recurs în termen, Casa Judeţeană de Pensii Botoşani, criticând soluţia pronunţată, ca nelegală şi netemeinică, întrucât din actele şi lucrările dosarului nu rezultă dovada persecuţiei suferite de intimata-reclamantă.
Recursul este fondat.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând motivele invocate, în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, a constatat fondat, recursul declarat, va casa hotărârea atacată şi va trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe, pentru considerentele ce urmează:
În conformitate cu dispoziţiile prevăzute de art. 129 alin. (5) C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părţile se împotrivesc.
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuţii din motive etnice, aflându-se în una din situaţiile prevăzute de lege.
Este evident că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice şi prin persoana persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod direct, dar şi aceea asupra căreia s-au răsfrânt consecinţele acelei persecuţii.
Din analiza materialului probator existent la dosarul cauzei nu rezultă persecuţia etnică suferită, întrucât declaraţia autentificată, aflată la dosarul de fond, nu este suficientă pentru dovedirea stării de fapt reclamate. Declaraţia în discuţie nu este însoţită de nici un act doveditor, iar persoanele care au dat declaraţia, nu au făcut dovada faptului că beneficiază de prevederile Legii nr. 189/2000.
Instanţa de rejudecare trebuie să administreze probe în sensul celor susţinute de reclamantă, pentru dovedirea persecuţiei etnice suferite, având în vedere dispoziţiile prevăzute de Normele metodologice de aplicare a prevederilor OG nr. 105/1999, privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice.
Pentru considerentele arătate, hotărârea atacată va fi casată şi, pentru completarea probatoriului, cauza se va trimite instanţei de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Botoşani împotriva sentinţei nr. 265 din 7 septembrie 2005 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 330/2006. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 34/2006. Contencios. Anulare act... → |
|---|
