ICCJ. Decizia nr. 316/2006. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 316/2006
Dosar nr. 1108/2005
nr. 4847/1/2005
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 1 martie 2004, la Tribunalului Hunedoara şi ulterior precizată, reclamantul P.V. a solicitat anularea deciziei nr. 20 din 21 ianuarie 2004, emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Hunedoara, precum şi a adreselor nr. 470123 din 16 ianuarie 2004 a Ministerului Finanţelor Publice - Direcţia Generală a Politicilor şi Resurselor Umane, nr. 100072/2004. a Gărzii Financiare - Comisariatul General şi nr. 100039/2004. a Gărzii Financiare Hunedoara. Reclamantul a mai solicitat reintegrarea în funcţia avută, de comisar superior A I/3. în cadrul Gărzii Financiare.
În motivarea acţiunii s-a arătat că reclamantul a fost transferat din funcţia de comisar, categoria A, clasa I, gradul 3, divizia 2, la Garda Financiară, secţia Hunedoara, în cea de consilier superior, clasa I, la Biroul Colectare executare Silită Persoane Fizice şi Juridice din cadrul Administraţiei Finanţelor Publice Petroşani, astfel încât pârâţii au modificat unilateral raportul de serviciu, fără criterii obiective şi fără consimţământul său, încălcând dispoziţiile art. 91 din Legea nr. 188/1999.
S-a mai arătat în acţiune că prin OUG nr. 91/2003, Garda Financiară a fost reorganizată, trecând în cadrul Autorităţii Naţionale de Control, astfel încât o parte din comisari au trecut la noua structură, iar o altă parte, printre care şi reclamantul, a fost încadrat în alte sectoare, fără respectarea Legii nr. 188/1999.
Prin sentinţa civilă nr. 23/2005, a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, instanţă în favoarea căreia Tribunalul Hunedoara a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, prin sentinţa nr. 173 din 30 iulie 2004, acţiunea a fost admisă.
Instanţa a reţinut că au fost încălcate dispoziţiile art. 79 pct. 2 din Legea nr. 188/1999 şi ale OUG nr. 91/2003, deoarece reclamantul a fost mutat, fără a i se solicita acordul, şi că, de asemenea, nu au fost respectate criteriile obiective transmise de către Garda Financiară, cu adresa nr. 396073 din 5 decembrie 2003, care prevedeau întocmirea unui clasament pe baza punctajului stabilit fiecărei persoane.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recursuri în termen, Garda Financiară - Comisariatul Regional Timiş, Garda Financiară - Comisariatul General, Autoritatea Naţională de Control şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Hunedoara, în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor Publice
În motivarea recursurilor formulate de Comisariatul General, Comisariatul Regional Timiş şi Autoritatea Naţională de Control, s-a arătat că reclamantul nu a parcurs procedura prealabilă prevăzută de dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 29/1990 şi că aceste recurente nu au calitate procesuală pasivă, deoarece reclamantul a contestat Decizia nr. 20/2004, emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Hunedoara.
Pe fondul cauzei, aceste recurente, precum şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Hunedoara, în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor Publice, au susţinut, în esenţă, că, prin înfiinţarea Autorităţii Naţionale de Control, conform OUG nr. 91/2003 şi HG nr. 1538/2004, s-a prevăzut structura organizatorică a Gărzii Financiare şi numărul de posturi, care au fost ocupate prin preluarea personalului de la Garda Financiară (care fusese în subordinea Ministerul Finanţelor Publice), prin transfer în interesul serviciului de la Ministerul Finanţelor Publice. În acest scop s-a încheiat un protocol între Ministerul Finanţelor Publice şi Autoritatea Naţională de Control.
Cât priveşte pe reclamant, pentru acesta nu s-a solicitat de către Autoritatea Naţională de Control, transferul în interesul serviciului, deci nu s-a aflat pe lista persoanelor pentru care s-a solicitat transferul, iar instanţa nu poate suplini consimţământul acestor autorităţi. Ca urmare, reclamantul, conform actelor normative precizate, a fost încadrat de autoritatea la care lucra, Ministerul Finanţelor Publice, în funcţia publică de execuţie de consilier superior, clasa I, cu menţinerea gradului profesional şi a drepturilor salariale avute anterior.
Verificând cauza în funcţie de motivarea recursurilor, în lumina dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că acestea sunt fondate, pentru următoarele considerente.
Potrivit dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, înainte de a cere instanţei, anularea actului, cel care se consideră vătămat, se va adresa pentru apărarea dreptului său, în termen de 30 de zile de la data când i s-a comunicat actul administrativ, autorităţii emitente.
Reclamantul-intimat nu a formulat o astfel de cerere prealabilă sesizării instanţei.
Plângerea petentului, referitoare la rămânerea sa în cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Hunedoara (măsură dispusă prin Decizia nr. 20 din 21 ianuarie 2004 a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Hunedoara) a fost adresată Autorităţii Naţionale de Control - Garda Financiară - Comisariatul General, şi nu autorităţii emitente a deciziei contestate, Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Hunedoara, astfel cum rezultă din adresa nr. 100301 din 17 februarie 2004.
Cât priveşte celelalte acte contestate de reclamant, nr. 470123/2004, nr. 100072/2004, nr. 100039/2004, acestea sunt adrese comunicate una, alteia de autorităţile recurente (Ministerul Finanţelor Publice, Comisariatul General al Gărzii Financiare şi Garda Financiară, secţia Hunedoara) privind punerea în aplicare a OUG nr. 91/2003 şi a HG nr. 1538/2004, referitoare la personalul preluat, prin transfer, de către Autoritatea Naţională de Control, de la Ministerul Finanţelor Publice. Acestea sunt acte premergătoare emiterii deciziei nr. 20 din 21 ianuarie 2004, de către Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Hunedoara, astfel încât nu pot fi verificate în lipsa analizării deciziei nr. 20/2004, prin care s-a modificat raportul de serviciu al reclamantului, prin mutarea în cadrul altui compartiment al autorităţii în care lucra, Ministerul Finanţelor Publice.
Referitor la critica recurentelor Garda Financiară şi Autoritatea Naţională de Control, privind lipsa calităţii procesuale pasive, Curtea constată că aceste autorităţi au calitate procesuală pasivă, întrucât sunt emitentele adreselor contestate nr. 100039 din 13 ianuarie 2004 şi nr. 100072 din 9 ianuarie 2004.
Recursurile, însă, vor fi admise, reţinându-se că reclamantul-intimat nu a realizat procedura prealabilă prevăzută de dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 29/1990, astfel cum s-a reţinut mai sus, procedură obligatorie pentru promovarea acţiunii în justiţie, în temeiul art. 1 din Legea nr. 29/1990.
Având în vedere soluţia ce se va adopta prin prezenta decizie, problemele referitoare la fondul litigiului nu pot fi analizate.
Ca urmare a admiterii recursurilor, sentinţa se va casa şi acţiunea va fi respinsă ca inadmisibilă.
Cât priveşte excepţia de tardivitate a formulării recursurilor de către Autoritatea Naţională de Control, Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Hunedoara şi Garda Financiară - Comisariatul General, excepţie invocată de intimat, Curtea constată că nu este întemeiată.
Sentinţa civilă nr. 23/2005, a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, a fost comunicată Comisariatului General al Gărzii Financiare şi Autorităţii Naţionale de Control, la data de 9 martie 2005, astfel cum rezultă din dovezile aflate la dosarul curţii de apel.
Aceeaşi sentinţă a fost comunicată Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Hunedoara şi Ministerului Finanţelor Publice, la data de 10 martie 2005, conform dovezilor din acelaşi dosar.
Garda Financiară - Comisariatul General şi Autoritatea Naţională de Control au formulat recursurile la data de 22 martie 2005, dată inscripţionată pe sigiliul poştal de pe plicurile de expediere. Direcţia Generală a Finanţelor Publice Hunedoara a depus recursul formulat în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor Publice, la data de 25 martie 2005, conform sigiliului poştal de pe plicul aflat la dosarul de recurs.
Faţă de datele mai sus specificate, recursurile sunt formulate în termenul legal prevăzut de dispoziţiile art. 301 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Garda Financiară - Comisariatul Regional Timiş, Garda Financiară - Comisariatul General, Autoritatea Naţională de Control, Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Hunedoara, în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor Publice, împotriva sentinţei civile nr. 23 din 4 februarie 2005, a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Modifică sentinţa atacată şi respinge acţiunea formulată de P.V., ca inadmisibilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 314/2006. Contencios. Anulare Hotărâre... | ICCJ. Decizia nr. 318/2006. Contencios. Anulare act... → |
|---|
