ICCJ. Decizia nr. 3197/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi protecţie sociala( persoane cu handicap, protecţia copilului). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3197/2006
Dosar nr. 5525/1/2006
Şedinţa publică din 3 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Iaşi, prin sentinţa nr. 30/CA din 3 martie 2006, pronunţată în dosarul nr. 93/2006, a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta S.M. şi a anulat Decizia de încadrare în grad de handicap nr. 141 din 12 ianuarie 2005, emisă de Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi, obligând pârâta să emită o nouă decizie de încadrare în grad de handicap şi să-i acorde reclamantei, drepturile de care aceasta a fost lipsită, de la data sistării acestora, 1 septembrie 2004.
Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
În anul 1967, reclamanta a fost diagnosticată ca având „maladie mitrală reumatismală cu predominanta stenozei" şi „cardiopatie ischemică cronică nedureroasă cu modificări sugestive EKG în efort".
La data de 14 decembrie 1999 se stabileşte că aceasta este „persoană handicapată definită de lege", iar prin certificatul nr. 727 din 17 februarie 2002 este încadrată în gradul II, pentru handicap accentuat, valabilitatea certificatului fiind raportată la „limita de vârstă".
Urmare a reevaluării medicale din anul 2000, efectuată în considerarea dispoziţiilor art. 59 din OUG nr. 102/1999, aprobată prin Legea nr. 519/2002, s-a stabilit că reclamanta îşi poate valorifica dreptul la pensie pentru munca depusă şi limită de vârstă, cu reducerea vârstei şi a vechimii în muncă, în condiţiile aceluiaşi act normativ, drept ce i-a fost recunoscut şi acordat prin Decizia nr. 99326 din 22 noiembrie 2000.
În procedura de reevaluare din anul 2004 s-a stabilit că reclamanta are gradul de handicap zero, nu necesită protecţie specială şi nu beneficiază de alte drepturi.
În considerarea respectivelor acte medicale, Comisia superioară a emis Decizia nr. 141 din 12 ianuarie 2005, prin care se reţine că S.M. nu prezintă „deficienţă funcţională", neîncadrându-se în criteriile medicale aprobate prin Ordinul nr. 726/2002.
Raportat la această stare de fapt şi având în vedere prevederile art. 62 alin. (7) lit. b) din Legea nr. 19/2000, potrivit cărora pensionarii de invaliditate care au împlinit vârsta prevăzută de lege pentru obţinerea pensiei pentru limită de vârstă, nu mai sunt supuşi revizuirii, prima instanţă a concluzionat că prin certificatul nr. 727/2000 şi Decizia nr. 99236/2000, reclamanta a dobândit un beneficiu legal ce nu mai poate forma obiectul vreunei revizuiri, cea de a II-a procedură de evaluare întemeiată pe aceleaşi dispoziţii legale ce au fost avute în vedere la emiterea acestor acte, respectiv cele de la art. 59 din OUG nr. 102/1999, fiind anulată prin efectul legii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termenul legal, Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi, solicitând modificarea ei, în sensul respingerii acţiunii reclamantei, ca fiind neîntemeiată.
În motivarea recursului s-a susţinut că în mod greşit s-a reţinut incidenţa în speţă a prevederilor art. 62 alin. (7) lit. b) din Legea nr. 19/2000, acestea fiind aplicabile numai persoanelor încadrate în grad de invaliditate, nu şi celor care beneficiază de protecţia specială prevăzută de OUG nr. 102/1999, ca urmare a încadrării într-un grad de handicap pe baza criteriilor aprobate prin Ordinul Ministerului Sănătăţii şi Familiei nr. 726/2002, distincte de cele pe baza cărora se face încadrarea în grad de invaliditate.
S-a precizat, de asemenea, că reclamanta beneficiază în continuare de pensia pentru limită de vârstă, ca persoană cu handicap, în condiţiile art. 44 lit. f) din OUG nr. 102/1999, fiindu-i eliberat certificatul cu valabilitate permanent, însă facilităţile şi serviciile prevăzute de OUG nr. 102/1999 se stabilesc în funcţie de intensitatea deficienţei funcţionale şi gradul de handicap, prin certificat separat, cu valabilitate în funcţie de reversibilitatea sau ireversibilitatea afecţiunii handicapante, Decizia atacată fiind emisă cu respectarea tuturor reglementărilor legale în materie.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
Recursul este fondat.
Analizând actele dosarului, criticile recurentei, prin prisma dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ. şi examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că în speţă este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din acelaşi cod, hotărârea atacată fiind dată cu aplicarea greşită a legii.
Astfel, prima instanţă a reţinut în mod greşit nelegalitatea deciziei atacate, în considerarea dispoziţiilor art. 62 alin. (7) lit. b) din Legea nr. 19/2000, aplicabile numai sub aspectul stabilirii gradului de invaliditate pentru acordarea pensiei de invaliditate, nu şi pentru acordarea protecţiei speciale reglementată de OUG nr. 102/1999, cu modificările şi completările ulterioare, aprobată prin Legea nr. 519/2002.
Beneficiul legal dobândit de reclamantă prin certificatul nr. 727 din 17 februarie 2000 şi Decizia nr. 99236 din 22 noiembrie 2000 nu au format obiectul revizuirii, aceasta beneficiind în continuare de pensia pentru limită de vârstă, ca persoană cu handicap, în condiţiile art. 44 lit. f) din OUG nr. 102/1999, fiindu-i eliberat certificatul cu valabilitate permanentă.
Facilităţile şi serviciile prevăzute de OUG nr. 102/1999 se stabilesc în funcţie de intensitatea deficienţei funcţionale şi gradul de handicap, iar valabilitatea certificatelor şi deciziilor de încadrare în grad de handicap este condiţionată de reversibilitatea sau ireversibilitatea afecţiunilor handicapante.
Potrivit reglementărilor în vigoare, în privinţa afecţiunilor cardiovasculare, posibilitatea acordării certificatelor de încadrare în grad de handicap cu caracter permanent este stabilită numai pentru cele însoţite de insuficienţă cardiacă ireductibilă la tratament, ceea ce în cazul reclamantei, prin examenele medicale efectuate, nu s-a constatat.
Gradul de handicap pentru adulţi se stabileşte pe baza criteriilor aprobate prin Ordinul nr. 726/2002 al Ministerului Sănătăţii, care nu sunt identice cu cele avute în vedere la încadrarea în grad de invaliditate.
Afecţiunile cardiovasculare pentru care se stabileşte accesul la protecţia specială sunt prevăzute la cap. I pct. 2 - valvulopatii de etiologie diversă, complicate sau decompensate ori operate (protezate).
În acest context legal, pe baza documentelor medicale produse pentru examinare, s-a hotărât în mod corect că reclamanta nu poate fi încadrată într-o categorie de persoană cu handicap, urmând să beneficieze numai de protecţia socială prevăzută de legislaţia privind asigurările sociale.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 pct. 1 şi 3, coroborate cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul va fi admis, modificându-se în tot sentinţa atacată, în sensul respingerii acţiunii reclamantei, ca fiind neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi, prin Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap, împotriva sentinţei civile nr. 30/CA din 3 martie 2006 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în tot sentinţa atacată şi în fond, respinge acţiunea reclamantei, ca neîntemeiată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3188/2006. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 3235/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
