ICCJ. Decizia nr. 3213/2006. Contencios. Revizuire. Revizuire
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3213/2006
Dosar nr. 3545/2005
Şedinţa publică din 3 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Revizuenta SC U.R. Suceava, în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Suceava, Direcţia Generală Vamală Interjudeţeană Iaşi şi SC R. SA, a solicitat revizuirea deciziei nr. 4774 din 6 octombrie 2005, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. 1222/2005, rejudecarea recursului şi respingerea acestuia, ca nefondat, invocând motivele de revizuire prevăzute de art. 322 pct. 5 şi 7 C. proc. civ.
În motivarea cererii, pentru justificarea incidentei motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., s-a susţinut că după darea hotărârii atacate s-au descoperit înscrisuri doveditoare care conduc la respingerea recursului, în concret făcându-se referire la Decizia nr. 4862 din 11 octombrie 2005, pronunţată de aceeaşi instanţă, care stabileşte în mod irevocabil şi în concordanţă cu HG nr. 803/2004, că importurile utilizate pentru producţia de rulmenţi, sub forme de bare, de natura celor în discuţie în speţă, se încadrează la poziţia tarifară 7224.90.31 din Tariful Vamal, scutită de taxe vamale.
Cu referire la motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., s-a invocat existenţa a două hotărâri contradictorii pronunţate de două instanţe, asupra aceleiaşi pricini, între aceleaşi părţi, respectiv sentinţa nr. 1313/2004 a Tribunalului Suceava, irevocabilă, Decizia nr. 28 din 3 februarie 2005 a Curţii de Apel Suceava şi Decizia a cărei revizuire s-a solicitat, aceasta din urmă fiind nelegală.
S-a precizat că între aceleaşi părţi, în urma aceluiaşi control ulterior, Autoritatea Vamală a stabilit obligaţia de plată privind importul de oţel prin două acte contestatoare distincte, primul fiind anulat prin sentinţa nr. 1413/2004, iar cel de-al doilea menţinut prin Decizia atacată.
Prin cererea completatoare depusă ulterior, s-a invocat şi motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ., susţinându-se că instanţa şi-a depăşit competenţele cu care a fost învestită, deoarece a anulat procesul-verbal nr. 9645 din 15 decembrie 2003, emis de Direcţia Generală Vamală Interjudeţeană Iaşi, deşi această parte nu a declarat recurs, iar Direcţia Generală a Finanţelor Publice Suceava nu a fost mandatată să acţioneze în numele ei.
Prin scriptele depuse ulterior la dosar s-a invocat şi greşita reţinere a calităţii procesuale active a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Suceava, prin încheierea din 22 septembrie 2005, ca mandatară a Ministerului Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, deşi recursul nu a fost declarat în numele şi pe seama acestuia, lipsind înscrisurile care atestă calitatea sa de mandatar, aspecte susceptibile a fi examinate numai în condiţiile reţinerii incidentei vreunuia dintre motivele de revizuire expres şi limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ.
Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii, ca fiind tardivă, iar în situaţia respingerii excepţiei tardivităţii, ca nefondată, apreciind că în speţă nu sunt îndeplinite condiţiile cerute de art. 322 pct. 2, 5 şi 7 C. proc. civ., invocate ca temei legal al cererii, situaţie în care, în considerarea art. 326 alin. (3) C. proc. civ., argumentele care ţin de fondul cauzei nu pot fi examinate.
Pronunţându-se mai întâi asupra excepţiei tardivităţii cererii, în condiţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată, urmând a fi respinsă.
Astfel potrivit art. 324 alin. (1) pct. 1 şi 4 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti pentru cazurile prevăzute de art. 322 alin. (1) pct. 2 şi 7, de la data comunicării hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanţe de recurs, după evocarea fondului, de la pronunţare.
Pentru hotărârile prevăzute la pct. 7 al alin. (2), termenul curge de la pronunţarea ultimei hotărâri, iar în cazurile prevăzute la art. 322 pct. 5, din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă.
În speţă, hotărârea a cărei revizuire s-a solicitat, a fost pronunţată de instanţa de recurs, după evocarea fondului, la 6 octombrie 2005, iar hotărârea invocată ca înscris doveditor, în sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., a fost pronunţată la 11 octombrie 2005.
Cererea de revizuire a fost transmisă prin poştă, la 4 noiembrie 2005, în termenul prevăzut de lege, completarea ulterioară a acesteia fiind circumscrisă datei la care s-a luat cunoştinţă de considerentele hotărârii, redactată după înaintarea ei.
Examinând actele dosarului, Înalta Curte constată că în speţă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 2, 5 şi 7 C. proc. civ., invocate ca temei legal pentru admisibilitatea cererii, avându-se în vedere considerentele ce urmează.
Potrivit art. 322 alin. (1) pct.2 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de instanţa de recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut, în speţă fiind invocată cea din urmă ipoteză, pentru pretinsa anulare a procesului-verbal nr. 9645 din 15 decembrie 2003, în condiţiile în care organul emitent nu a declarat recurs.
Or, prima instanţă nu anulat nici un act, ci, pronunţându-se în limitele învestirii sale, a admis recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Suceava, în calitate de mandatară a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi, în consecinţă, a casat hotărârea atacată, iar în fond a respins acţiunea formulată împotriva deciziei nr. 58/2004, prin care a fost respinsă contestaţia împotriva procesului-verbal de control întocmit de inspectorii de specialitate din cadrul Direcţiei Regionale Vamale Iaşi, o atare soluţie nefiind condiţionată de exercitarea acestei căi de atac şi de către emitentul respectivului proces-verbal.
Motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. este incident numai atunci când, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a desfiinţat sau s-a modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere, aspectele invocate de revizuienţi fiind circumscrise primei ipoteze a textului.
Din această ipoteză a textului rezultă cu claritate elementele de admisibilitate a cererii de revizuire, respectiv preexistenţa înscrisului în raport cu momentul judecării procesului terminat prin hotărârea atacată şi descoperirea lui ulterior acestui moment, imposibilitatea prezentării înscrisului din motivele arătate şi caracterul său determinant pentru soluţia în litigiu.
Prin prisma acestor elemente, o hotărâre judecătorească ulterioară, pronunţată într-o altă speţă, nu poate fi invocată ca înscris doveditor pentru admisibilitatea cererii de revizuire pe acest temei legal.
Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea se poate cere, când există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane având aceeaşi calitate.
Reţinerea acestui temei de revizuire izvorăşte din necesitatea de a înlătura nelegalitatea comisă, ca urmare a soluţionării aceleiaşi cauze prin două hotărâri, în mod diferit, cu nesocotirea principiului autorităţii lucrului judecat reglementat de dispoziţiile art. 1201 C. civ. şi art. 166 C. proc. civ., precum şi a dificultăţii create prin imposibilitatea executării simultane a hotărârilor pronunţate în aceeaşi pricină.
În speţă, nu există tripla identitate de părţi, obiect şi cauză cerută de text, cât timp cauza soluţionată prin Decizia nr. 4774 din 6 octombrie 2005 a avut ca obiect anularea deciziei nr. 58 din 26 februarie 2004, emisă de Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi a procesului-verbal de control nr. 9645 din 15 decembrie 2003, încheiat de Direcţia Generală Vamală Interjudeţeană Iaşi, iar pricina dezlegată prin sentinţa nr. 1413/2004 a Tribunalului Suceava, devenită irevocabilă prin Decizia nr. 28 din 3 februarie 2005 a Curţii de Apel Suceava, a avut ca obiect anularea actelor constatatoare nr. 117 - 119 din 12 iulie 2003, încheiate de Direcţia Generală Vamală Interjudeţeană Galaţi şi a deciziei nr. 262 din 19 septembrie 2003, emisă de D.G.S.C. din cadrul Ministerului Finanţelor Publice.
În raport cu cele expuse, Înalta Curte va constata că nu sunt întrunite cerinţele art. 322 pct. 2 5 şi 7 C. proc. civ. şi, în consecinţă, va respinge cererea de revizuire, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia tardivităţii cererii de revizuire invocată de intimata Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.
Respinge cererea de revizuire formulată de SC U.R. SA Suceava, împotriva deciziei nr. 4774 din 6 octombrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3212/2006. Contencios. Anulare acte... | ICCJ. Decizia nr. 3222/2006. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
