ICCJ. Decizia nr. 3211/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3211/2006
Dosar nr. 448/33/2006
Şedinţa publică din 3 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, sub dosar nr. 448/33/2006 (nr. vechi 449/2006), reclamantul R.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 19203 din 24 noiembrie 2005, emisă de pârâtă şi recunoaşterea calităţii de refugiat din motive etnice, cu acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea contestaţiei, reclamantul a susţinut că în august 1940 a plecat, împreună cu mama sa, din localitatea de domiciliu, Iuriu de Câmpie, judeţul Cluj, în localitatea Cojocna din acelaşi judeţ, de unde s-au refugiat în octombrie 1940, prin punctul de frontieră Tunel, în localitatea Cojocna Nouă şi ulterior, în Ceanu Mare şi Turda, întorcându-se în aprilie 1945, în localitatea de domiciliu, Iuriu de Câmpie. A mai arătat reclamantul că au fost nevoiţi să plece din localitatea Cojocna, deoarece mama sa se angajase la un cetăţean de etnie evreiască, asupra căruia regimul hortyst a exercitat presiuni din motive rasiale, fiind chiar omorât la Sărmanu de Câmpie, alături de alţi 300 de etnici evrei.
Prin sentinţa civilă nr. 131 din 2 martie 2006, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea formulată de reclamantul R.V., ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că din probele administrate în cauză nu reiese cu certitudine că pretinsa strămutare s-a datorat direct şi nemijlocit persecuţiilor din motive etnice, declaraţiile notariale nefiind convingătoare, martorii neprezentându-se în faţa instanţei pentru a da lămuriri suplimentare în susţinerea pretenţiilor reclamantului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamantul R.V., reiterând, în temeiul art. 3041 C. proc. civ., susţinerile exprimate în faţa instanţei de fond.
Recursul este nefondat.
Analizând motivele de recurs formulate de recurentul-reclamant, prin prisma ansamblului probatoriu administrat în cauză, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, în sensul dovedirii persecuţiilor etnice exercitate de regimul hortyst asupra reclamantului.
Astfel, din adeverinţa nr. 3895 din 14 decembrie 2004, eliberată de Arhivele Naţionale, rezultă că reclamantul nu figurează în evidenţe ca refugiat, iar declaraţiile notariale date de numiţii B.I. şi B.A. sunt prea vagi, din conţinutul lor nerezultând existenţa vreunui motiv de persecuţie etnică exercitată asupra familiei reclamantului, care să fi determinat refugiul din localitatea de domiciliu.
Chiar dacă reclamantul, împreună cu mama sa, a plecat din localitatea de domiciliu, în timpul instaurării regimului hortyst, aceasta nu presupune de drept şi existenţa unor persecuţii etnice în sensul Legii nr. 189/2000, mai ales că localitatea Iuriu de Câmpie a fost sub administrarea Statului român, reclamantul plecând în august 1940, înainte de septembrie 1940 - data oficială a instaurării regimului hortyst. De altfel, reclamantul, în cuprinsul acţiunii nu indică exercitarea directă a vreunei persecuţii de natură etnică asupra sa, arătând că mama sa a fost angajată pentru o perioadă de aproximativ 1 lună (astfel cum rezultă din datele furnizate de reclamant) la un cetăţean etnic evreu, acest fiind de fapt supus persecuţiilor de natură etnică de către autorităţile hortyste.
Faţă de aspectul că în faţa instanţei de fond, care şi-a manifestat pe deplin rolul activ, reclamantul nu a înţeles să suplimenteze probatoriul în susţinerea pretenţiilor sale, Înalta Curte constată că prima instanţă a pronunţat o soluţie legală şi temeinică.
Pentru argumentele expuse mai sus, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de R.V. împotriva sentinţei civile nr. 131 din 2 martie 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3210/2006. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3212/2006. Contencios. Anulare acte... → |
|---|
