ICCJ. Decizia nr. 3212/2006. Contencios. Anulare acte administrativ cu caracter normativ. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3212/2006
Dosar nr. 4409/1/2006
Şedinţa publică din 3 octombrie 2006
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 7 august 2003, reclamantul I.C.D.C.B. Baloteşti, judeţul Ilfov, a chemat în judecată pe pârâţii Guvernul României, Prefectura judeţului Ilfov, Comisia Locală Baloteşti pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor de pe lângă Primăria comunei Baloteşti, Comisia Locală Corbeanca pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor de pe lângă Primăria comunei Corbeanca, Comisia Locală Snagov pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor de pe lângă Primăria comunei Snagov, solicitând anularea HG nr. 997/2002 şi suspendarea executării actului contestat, până la soluţionarea cererii.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, în conformitate cu Legea nr. 290/2002, în vederea realizării obiectivului de activitate, i-a fost repartizată suprafaţa de teren arabil de 1620 ha ce face parte din domeniul public al statului, dintr-o suprafaţă totală de1749,24 ha.
Prin Legea nr. 268/2001, reclamantului i-a fost concesionată suprafaţa de 1749,24 ha.
Hotărârea de guvern atacată a diminuat suprafaţa deţinută de către institut, cu 1139,06 ha, activitatea de cercetare fiind puternic afectată, programele de cercetare neputând fi realizate, iar cantităţile de furaje necesare nu vor mai putea fi asigurate A.D.S., ajungându-se la un consens pentru diminuarea suprafeţei de teren cu 487,94 ha în încheierea unui nou contract de concesiune.
La 4 decembrie 2003, Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului a formulat cererea de intervenţie accesorie în interesul pârâtului Guvernul României, invocând calitatea sa de iniţiator al proiectului actului administrativ atacat.
Prin încheierea de şedinţă din 4 decembrie 2003, Curtea a dispus introducerea în cauză a A.D.S., iar prin încheierea de şedinţă din 19 ianuarie 2003, a admis, în principiu, cererea de intervenţie accesorie formulată de către Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului, în interesul Guvernului României, în calitate de semnatar al actului atacat.
La 8 martie 2004, S.A.M., S.G.E., S.I.D., S.M. au formulat cerere de intervenţie în interesul pârâţilor, invocând proprietatea asupra terenului în suprafaţă de 50 ha situat în comuna Corbeanca, deţinut de către reclamant şi solicitând respingerea acţiunii, ca neîntemeiată, admise în principiu de către instanţă.
Prin sentinţa civilă nr. 787/2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată şi au fost admise cererile de intervenţie formulate în interesul pârâţilor.
Instanţa a reţinut că soluţia se impune, întrucât hotărârea de guvern atacată este legală, fiind emisă pentru aplicarea dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 1/2000, în vederea reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul.
Prin Decizia nr. 314 din 31 ianuarie 2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins recursul, ca nefondat.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de recurs a reţinut că HG nr. 997/2002 a fost emisă în temeiul prevederilor art. 107 din Constituţia României, ale art. 10 din Legea nr. 213/1998 şi ale art. 35 din Legea nr. 18/1991, pentru aplicarea dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 1/2000, hotărârea atacată fiind legală şi temeinică.
Potrivit textului legal sus-menţionat în forma în vigoare la data emiterii actului atacat, persoanelor fizice cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor deţinute de institutele şi staţiunile de cercetare şi producţie agricolă, li se vor atribui terenuri în natură din terenurile proprietate privată a statului; în situaţia în care acestea sunt insuficiente, ele pot fi suplimentate cu suprafeţe ce se vor scoate din domeniul public al statului, în condiţiile legii, la propunerea prefectului.
A mai reţinut Înalta Curte că, existând multe cereri formulate de persoane fizice pentru reconstituirea dreptului de proprietate, în temeiul Legii nr. 1/2000, iar comisiile locale de fond funciar Baloteşti, Corbeanca şi Snagov constatând că suprafaţa de teren trecută în proprietatea privată a statului, prin HG nr. 517/1999 - poziţia nr. 69 Anexa nr. 1, este insuficientă, a fost emisă HG nr. 997/2002, prin care a fost trecută în proprietatea privată a statului, suprafaţa de teren de 1139,06 ha din proprietatea publică a statului şi administrarea recurentului.
A concluzionat Înalta Curte că, dacă actele normative ulterioare emiterii HG nr. 997/2002 influenţează executarea dispoziţiilor acestei hotărâri, aspectul nu este de natură să determine anularea actului de către instanţa învestită cu acţiunea formulată la data de 7 august 2003, întrucât condiţiile legale privind emiterea acestei hotărâri de guvern, au fost respectate la data edictării ei.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare, recurentul-reclamant I.C.D.B. Baloteşti, întemeiată pe dispoziţiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ.
În esenţă, în susţinerea contestaţiei în anulare formulată, contestatorul-recurent a menţionat că Înalta Curte, cu ocazia soluţionării recursului, nu a cercetat toate motivele de recurs ce fuseseră formulate, astfel că sunt incidente dispoziţiile art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
Astfel unul dintre motivele de casare, pretins de contestator a nu fi fost cercetat cu ocazia soluţionării recursului, vizează constituţionalitatea art. 35 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, republicată, în condiţiile în care art. 7 din Constituţie nu face referire la actele guvernului.
Contestatorul a mai arătat că Înalta Curte nu a cercetat îndeajus şi cu certitudinea cuvenită, dacă suprafaţa de teren supusă trecerii din domeniul public, în cel privat, prin HG nr. 997/2002, corespunde cu cererile de reconstituire a drepturilor de proprietate privată, fiind necesară şi determinarea suprafeţei de teren agricol de trebuinţă pentru activitatea de cercetare.
În fine, s-a mai susţinut că instanţa de recurs nu a cercetat şi nu s-a pronunţat cu privire la modul în care Ministerul Agriculturii a soluţionat aplicarea HG nr. 997/2002, hotărâre apreciată ca fiind tacit abrogată.
Înalta Curte, examinând susţinerile contestatorului, prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului, a prevederilor legale incidente şi în raport cu conţinutul deciziei atacate prin contestaţia în anulare de faţă, reţine că aceasta nu este fondată şi ca atare, nu poate fi primită, pentru motivele invocate, în considerarea următoarelor argumente.
Înalta Curte reţine în primul rând, din cuprinsul deciziei nr. 314 din 31 ianuarie 2006, că în soluţionarea recursului cu care a fost învestită, instanţa, după cum în mod expres a şi menţionat, a verificat cauza, nu numai în funcţie de motivarea recursului, dar şi în raport cu dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ. şi în acest mod a reţinut că nici unul din motivele de recurs invocate de recurentul-contestator nu sunt fondate.
În chiar cuprinsul deciziei răspunzând criticilor recurentului, se menţionează expres că hotărârea de guvern contestată a fost legal emisă în raport cu prevederile art. 10 din Legea nr. 213/1998, iar susţinerile recurentului, referitoare la necesitatea menţinerii în administrarea sa a suprafeţei de teren, în scopul cercetării nu au fost probate.
Împrejurarea că în cuprinsul deciziei pronunţate în recurs au fost analizate grupat motivele de recurs şi s-au expus în acelaşi mod şi argumentele instanţei pentru care nu pot fi primite acestea, nu este de natură a conduce la concluzia că instanţa de recurs a omis, din greşeală, cercetarea vreunuia dintre motivele de casare sau de modificare, în sensul art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., în condiţiile în care, astfel cum s-a arătat, cauza a şi fost cercetată sub toate aspectele conform art.3041 C. proc. civ.
De altfel, este de menţionat că în chiar cuprinsul deciziei contestate, se fac referiri exprese şi se regăseşte motivaţia instanţei cu privire la cel puţin două dintre aspectele reluate şi în contestaţia de faţă, respectiv cel vizând cererile persoanelor fizice pentru reconstituirea drepturilor de proprietate în temeiul Legii nr. 1/2000 şi la faptul că suprafeţele de teren trecute în proprietatea privată a statului prin HG nr. 517/1999 au fost insuficiente, condiţii în care a fost emisă HG nr. 997/2002, legal, conform art. 10 din Legea nr. 213/1998, cel de al doilea aspect este cel referitor la anularea hotărârii atacate, respectiv HG nr. 997/2002, prin Legea nr. 147/2004, inoperantă în condiţiile în care dispoziţiile art. 10, în baza cărora a fost emis actul atacat, au rămas nemodificate prin acest din urmă act normativ.
În fine, în acord, de altfel, şi cu punctele de vedere exprimate de intimaţi, prin întâmpinările depuse la contestaţia în anulare de faţă, se reţine că parte din susţinerile contestatorului exced cadrul procesual de faţă, în condiţiile în care s-a susţinut că instanţa de recurs nu a cercetat constituţionalitatea art. 35 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, ceea ce, însă, în mod evident se poate realiza numai de către Curtea Constituţională şi nicidecum de instanţa de contencios administrativ.
În considerarea celor mai sus arătate, conform art. 320 C. proc. civ., se va respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată, pe temeiul legal invocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de I.C.D.B. Baloteşti, împotriva deciziei nr. 314 din 31 ianuarie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3211/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3213/2006. Contencios. Revizuire. Revizuire → |
|---|
