ICCJ. Decizia nr. 3222/2006. Contencios. Anulare act de control taxe şi impozite. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3222/2006
Dosar nr. 1438/1/2006
Şedinţa publică din 3 octombrie 2006
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, reclamanta SC O.I. SRL Mediaş a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională Vamală Braşov, anularea deciziei nr. 199 din 9 iulie 2004, emisă de primul pârât, prin care reclamantei i-a fost respinsă contestaţia împotriva procesului-verbal de control nr. 174 din 28 octombrie 2003, prin care s-au stabilit în sarcina sa obligaţii în sumă totală de 17.953.080.528 lei, reprezentând taxe vamale (7.723.433.859 lei), T.V.A. (5.114.237.175 lei), dobânzi (3.510.700.615 lei) şi penalităţi de întârziere (1.604.708.879 lei).
În motivarea acţiunii, reclamanta susţine că este beneficiara facilităţilor prevăzute la art. 13 din Legea nr. 35/1991 privind regimul investiţiilor străine, şi pentru perioada 1 august - 26 august 2001.
Reclamanta arată că actele contestate se întemeiază pe aprecierea eronată de către pârâţi a datei de 1 august 1999, ca reprezentând momentul de început al activităţii de producţie a societăţii. Or, această dată, susţine reclamanta, este data încheierii procesului-verbal de punere în funcţiune a secţiei de salamuri crude, care reprezintă dovada predării în stare de funcţionare a acestei unităţi şi nicidecum a începerii activităţii de producţie, pentru care doar ulterior s-au făcut demersuri în vederea obţinerii tuturor autorizaţiilor. De asemenea, mai arată reclamanta, prin adresa nr. 753 din 13 iulie 2000, Direcţia Regională Vamală Oradea i-a comunicat că beneficiază de prevederile Legii nr. 35/1991, până la data de 28 august 2001, iar toate importurile efectuate în perioada 1 august 2001 - 26 august 2001 au fost declarate în vamă.
Prin sentinţa civilă nr. 280 din 11 noiembrie 2005, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, având în vedere concluziile raportului de expertiză contabilă efectuată în cauză, a reţinut ca dovedite susţinerile reclamantei şi, apreciind că acesteia îi sunt aplicabile prevederile art. 13 din Legea nr. 35/1991, până la data de 26 august 2001, a admis acţiunea şi a anulat Decizia nr. 199 din 9 iulie 2004, emisă de Ministerul Finanţelor Publice, precum şi procesul-verbal de control nr. 174 din 28 octombrie 2003, întocmit de Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională Vamală Braşov, exonerând reclamanta de plata sumelor stabilite prin actele anulate; totodată, a obligat, pârâţii la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în sumă de 12.000 RON.
Împotriva acestei soluţii, considerând-o netemeinică şi nelegală, au declarat recurs, Direcţia Regională Vamală Braşov, în nume propriu, precum şi în numele şi pe seama Autorităţii Naţionale a Vămilor şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Sibiu, în numele şi pentru Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, invocând prevederile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, că instanţa de fond a interpretat greşit prevederile art. 13 din Legea nr. 35/1991 şi nu a avut în vedere probele din care rezultă că societatea comercială începuse activitatea la începutul lunii august 1999, astfel că facilităţile legale nu-i mai erau aplicabile pentru perioada 1 august - 26 august 2001.
Recursurile sunt întemeiate.
Potrivit prevederilor art. 13 din Legea nr. 35/1991, privind regimul investiţiilor străine, republicată, sunt scutite de plata taxelor vamale materiile prime, materialele consumabile, piesele de schimb şi componentele importate, necesare şi folosite efectiv în producţie proprie pe o perioadă de 2 ani, calculate de la data punerii în funcţiune a obiectivului sau, după caz, de la data începerii activităţii, în raport cu forma juridică a investiţiei străine.
În cauză, sunt în discuţie taxele vamale pentru importurile de materii prime, pe care societatea comercială le-a efectuat în perioada 1 august - 26 august 2001, cu privire la care susţinerile părţilor sunt contradictorii, pentru că fiecare calculează data începerii curgerii termenului de 2 ani, prevăzut la art. 13 ale Legii nr. 35/1991, republicată, de la momente diferite.
Astfel, societatea comercială a susţinut în mod constant că termenul respectiv se calculează de la data începerii activităţii care a fost ulterioară obţinerii tuturor avizelor şi autorizaţiilor de funcţionare şi coincide cu data obţinerii primelor venituri din activitatea proprie şi care este ulterioară datei de 26 august 1999.
Punctul de vedere al societăţii comerciale a fost confirmat şi de expertiza contabilă efectuată în cauză şi a fost împărtăşit de instanţa de fond.
Organele fiscale au susţinut, însă, că termenul de 2 ani curge de la data punerii în funcţiune a secţiei de salamuri crude uscate, care a fost închiriată de la SC S. SA, la data de 30 iulie 1999 şi pusă în funcţiune la data de 1 august 1999, aşa cum rezultă din procesul-verbal de punere în funcţiune a secţiei încheiat la data respectivă.
Organele fiscale au mai susţinut că, oricum, data începerii activităţii coincide în cazul de faţă cu data punerii în funcţiune, aşa cum rezultă din raportul de producţie nr. 21 din 3 august 1999, în care se consemnează obţinerea sortimentului de „Salam de Sibiu" şi „Salam de casă", ca urmare a detaşării unui număr de 69 salariaţi de la SC S. SA.
Într-adevăr, în cauză, fiind vorba de importuri de materii prime, iar nu de importuri de utilaje, piese de schimb, etc., termenul de 2 ani prevăzut la art. 13 din Legea nr. 35/1991, republicată, se calculează de la data la care acele materii prime au fost folosite în activitatea unităţii.
Dar, în cauză, data folosirii materiilor prime, adică data începerii activităţii, se suprapune cu data punerii în funcţiune a secţiei respective, pentru că pe data de 1 august 1999 au fost detaşaţi muncitorii necesari de la SC S. SA, iar pe data de 3 august 1999 au fost realizate primele tranşe de producţii de la salamuri crude uscate.
Susţinerile societăţii comerciale, cum că data începerii activităţii ar coincide cu data obţinerii primelor venituri din producţie, sunt lipsite de temei legal şi faptic, deoarece obţinerea veniturilor este legată de valorificarea produselor obţinute, în timp ce data începerii activităţii coincide, în cazul de faţă, cu data introducerii materiilor prime importate în procesul de producţie.
Astfel fiind, instanţa de fond şi-a însuşit în mod greşit punctul de vedere al societăţii comerciale şi al expertului, care şi-a depăşit domeniul de competenţă, făcând interpretări care exced stabilirii operaţiunilor economice şi contabile verificate.
De asemenea, instanţa de fond a dat o semnificaţie juridică greşită şi împrejurării că societatea comercială a obţinut avizele şi autorizaţiile necesare funcţionării între 19 august 1999 şi 14 septembrie 1999, ceea ce dovedeşte doar că acele avize şi autorizaţii au fost obţinute la datele respective, iar nu şi că secţia de salamuri crude uscate nu ar fi funcţionat anterior acestor date.
Oricum, aşa cum s-a arătat, concluzia instanţei de fond este infirmată pe deplin de raportul de producţie nr. 21 din 3 august 1999, care demonstrează contrariul.
În concluzie, recursurile sunt întemeiate şi vor fi admise, sentinţa atacată va fi casată, iar acţiunea va fi respinsă, actele administrative atacate fiind legale, prevederile art. 13 din Legea nr. 35/1991, republicată, nefiind aplicabile pentru perioada 1 august - 26 august 2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Direcţia Regională Vamală Braşov, în nume propriu, precum şi în numele şi pe seama Autorităţii Naţionale a Vămilor şi de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Sibiu, în numele şi pentru Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, împotriva sentinţei civile nr. 280 din 11 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi, în fond, respinge acţiunea SC O.I. SRL Mediaş, ca nefondată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3213/2006. Contencios. Revizuire. Revizuire | ICCJ. Decizia nr. 3223/2006. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
