ICCJ. Decizia nr. 3225/2006. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3225/2006
Dosar nr. 7676/1/2005
Şedinţa publică din 3 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 6 decembrie 2004, reclamantul M.C., cetăţean chinez, a solicitat obligarea Autorităţii pentru Străini din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, la acordarea regimului tolerării pentru o perioadă de 6 luni, cu posibilitatea prelungirii, până la încetarea motivelor care îl împiedică să se întoarcă în China.
În motivarea acţiunii s-a arătat că în mod nelegal i-a fost refuzată acordarea tolerării, deoarece situaţia reclamantului corespunde cerinţelor prevăzute de art. 99 - 100 din OUG nr. 194/2002, duce o viaţă de familie în România împreună cu soţia, cetăţean chinez, care are drept legal de şedere.
Prin sentinţa civilă nr. 324/2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen, reclamantul.
În motivarea recursului s-a arătat, în esenţă, că reclamantul duce o viaţă de familie în România, împreună cu soţia, care are drept legal de şedere, se află în proceduri de obţinere a unei forme de protecţie conform OUG nr. 102/2000 şi în cazul returnării s-ar aduce o vătămare interzisă de art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Verificând cauza, în funcţie de motivarea recursului, conform art. 3041 C. proc. civ., Curtea reţine următoarele.
Recursul a avut drept de şedere pe teritoriul României, în scop de afaceri, până la data de 24 februarie 2003, iar la data de 14 martie 2003 i s-a acordat dispoziţia de părăsire a teritoriului României nr. 868457; apoi s-a dispus măsura returnării şi interdicţia de intrare în România pe o perioadă de un an şi, de asemenea, s-a dispus luarea în custodie publică. Conform OUG nr. 102/2000, reclamantul a solicitat acordarea statutului de refugiat, cerere care i-a fost respinsă la data de 14 octombrie 2004, prin hotărâre definitivă şi irevocabilă. De asemenea, acesta a solicitat acordarea tolerării, cerere respinsă de Autoritatea pentru Străini, care a reţinut că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 98-99 din OUG nr. 194/2002, republicată.
Din probele administrate în cauză rezultă că recurentul a locuit şi locuieşte în Bucureşti, duce o viaţă de familie cu numita H.W., cetăţean chinez, care are drept legal de şedere în România şi la data de 21 ianuarie 2006, i s-a născut minorul H.J.
Potrivit dispoziţiilor art. 99 alin. (1) lit. c) din OUG nr. 194/2002, republicată, străinul poate beneficia de tolerare, atunci când i s-a respins prin hotărâre irevocabilă, cererea de acordare a unei forme de protecţie şi din motive obiective nu a părăsit teritoriul României în termenul stabilit de lege.
Se constată că recurentului i se poate acorda tolerarea în condiţiile mai sus precizate, având în vedere că i s-a respins cererea de acordare a statutului de refugiat prin hotărâre irevocabilă, astfel cum a precizat şi intimata în întâmpinarea depusă la dosar. Petentul nu a părăsit teritoriul ţării, având în vedere că duce viaţă de familie, astfel cum s-a reţinut mai sus şi i s-a născut minorul H.J., la data de 21 ianuarie 2006, pe care nu l-a putut înregistra pe numele său, deoarece nu are drept de şedere legală în România. Acesta este al doilea copil al recurentului cu numita H.W., primul copil fiind M.Y.
Îndatoririle paternale l-au determinat pe reclamant să rămână în România în cadrul familiei pe care şi-a întemeiat-o. De altfel, al doilea minor nu ar putea fi dus în China, întrucât atât acesta, cât şi părinţii ar fi expuşi la sancţiuni pentru nerespectarea Legii privind Populaţia şi Planning-ul Familial din Republica Populară Chineză, copilul fiind născut fără acordul autorităţilor chineze.
Curtea apreciază că în cauză îşi au aplicabilitate dispoziţiile art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care prevăd că orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, amestecul unei autorităţi publice nefiind permis în exercitarea acestui drept, decât în măsura în care este prevăzut de lege şi dacă constituie o măsură care, într-o societate democratică este necesară pentru securitatea naţională, siguranţă publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protejarea sănătăţii sau a moralei, ori protejarea drepturilor şi libertăţii altora.
În cauza de faţă nu este întrunită condiţia cumulativă şi condiţională prevăzută de textul sus citat şi evidenţiată prin sintagma „şi dacă constituie", deoarece neacordarea tolerării recurentului nu este impusă de situaţiile enumerate de textul Convenţiei.
Neacordarea tolerării pentru reclamant ar aduce dreptului său menţionat de art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale o vătămare disproporţionată în raport cu scopul pentru care tolerarea nu a fost acordată de către intimată şi ar compromite relaţiile sale familiale, inclusiv cele paternale, astfel cum s-a reţinut mai sus.
Pentru considerentele expuse, recursul va fi admis, sentinţa se va modifica şi acţiunea reclamantului va fi admisă.
Pârâta va fi obligată să acorde reclamantului, regimul tolerării pentru o perioadă de 6 luni de la data pronunţării prezentei hotărâri, cu posibilitatea prelungirii tolerării.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.C. împotriva sentinţei civile nr. 324 din 24 februarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată şi în fond, admite acţiunea formulată de reclamantul M.C.
Obligă pe pârâta Autoritatea pentru Străini să acorde reclamantului, regimul tolerării pe o perioadă de 6 luni, cu posibilitatea prelungirii tolerării.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3223/2006. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 3226/2006. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
