ICCJ. Decizia nr. 3236/2006. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3236/2006
Dosar nr. 3229/1/2006
Şedinţa publică din 4 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 2 august 2005, Inspectoratul Şcolar Judeţean Sibiu a chemat în judecată Ministerul Educaţiei şi Cercetării, solicitând anularea hotărârii nr. 15 din 1 iulie 2005 a Colegiului Central de Disciplină, prin care s-a constatat nulitatea absolută a dispoziţiei nr. 42 din 22 aprilie 2005, prin care reclamantul dispusese destituirea intimatului N.V. din funcţia de director al Şcolii cu clasele I-VIII Avrig.
Reclamantul a criticat Decizia intimatului-pârât, întrucât s-a întemeiat pe prevederile Codului muncii, şi nu pe dispoziţiile Legii speciale nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic.
Referitor la temeinicia sancţiunii disciplinare aplicate, reclamantul a învederat că au fost respectate dispoziţiile legale de cercetare a abaterilor şi de sancţionare, avându-se în vedere că în calitate de director, N.V. a încălcat normele în vigoare privind prestarea muncii la catedră şi plata orelor.
Prin sentinţa civilă nr. 4 din 6 ianuarie 2006, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ, a respins excepţiile privind inadmisibilitatea acţiunii şi lipsa calităţii procesuale pasive a Ministerului Educaţiei şi Cercetării şi a respins acţiunea, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că dispoziţia atacată este nulă, întrucât nu a fost efectuată cercetarea disciplinară, iar actul nu cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate apărările intimatului.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, reclamantul Inspectoratul Şcolar Judeţean Sibiu, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamantul a arătat că în mod greşit s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, Ministerul Educaţiei şi Cercetării nefiind implicat în emiterea actului juridic dedus judecăţii, respectiv dispoziţia nr. 42/2005.
Referitor la soluţia adoptată de Colegiul Central de Disciplină, reclamantul a precizat că acest organism a nesocotit dispoziţiile art. 119-120 din Legea nr. 128/1997, precum şi art. 264 alin. (2) C. muncii, neluând în considerare faptul că dispoziţia contestată de N.V. a fost emisă cu respectarea prevederilor privind cercetarea prealabilă şi sancţionarea disciplinară a cadrelor didactice.
Examinând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate şi cu prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, instanţa de fond a procedat corect, cât timp actul ce formează obiectul litigiului nu este dispoziţia nr. 42/2005, emisă de reclamant, ci hotărârea nr. 15/2005 a Colegiului Central de Disciplină, ca act administrativ jurisdicţional, ceea ce atrage calitatea de parte în proces a Ministerului Educaţiei şi Cercetării, ca reprezentant legal al organului emitent.
Cu privire la temeinicia actului administrativ contestat, Curtea reţine că instanţa de fond corect a constatat că dispoziţia nu a fost emisă cu respectarea dispoziţiilor legale referitoare la cercetarea prealabilă a abaterilor disciplinare şi la conţinutul deciziei de sancţionare.
Susţinerea reclamantei, privind greşita trimitere la prevederile de drept comun din Codul muncii, cât timp există legea specială, respectiv Statutul personalului didactic, nu poate fi primită.
Atât Legea nr. 128/1997, în art. 146, cât şi Codul muncii, în art. 295, prevăd că dispoziţiile acestui cod se aplică cu titlu de drept comun, şi acelor raporturi juridice de muncă pentru care există reglementări speciale care nu sunt complete şi în măsura în care aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor respective.
În consecinţă, în mod întemeiat prin actul jurisdicţional-administrativ atacat s-a reţinut că Decizia de sancţionare disciplinară nu îndeplineşte condiţiile de formă şi de fond, reglementate de art. 267 şi 268 din Codul muncii.
Pe de altă parte, instanţa de fond s-a pronunţat asupra temeiniciei acţiunii de anulare, fără a cerceta dacă reclamantul avea calitatea de a contesta hotărârea emisă de Colegiul Central de Disciplină, în condiţiile în care art. 122 alin. (5) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, prevede doar că este garantat dreptul persoanei sancţionate de a se adresa instanţei de judecată.
Având în vedere cele expuse mai sus, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Inspectoratul Şcolar Judeţean Sibiu împotriva sentinţei civile nr. 4 din 6 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Obligă recurentul la 1170 RON cheltuieli de judecată către intimatul N.V.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3231/2006. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 3239/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
