ICCJ. Decizia nr. 3231/2006. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3231/2006
Dosar nr. 25924/2/2005
Şedinţa publică din 4 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 1 august 2005, reclamantul M.I. a solicitat, în contradictoriu cu Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului Feleacului şi Clujului şi cu Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, suspendarea şi respectiv anularea hotărârii nr. 2/2005 a Consistoriului eparhial al Arhiepiscopiei Clujului, precum şi a hotărârii nr. 1947/2005 a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.
În motivarea cererii, reclamantul a susţinut nulitatea celor două hotărâri, dat fiind faptul că au fost pronunţate cu încălcarea normelor procedurale, fără o corectă apreciere a probelor administrate şi prin încălcarea dispoziţiilor din Regulamentul de procedură al Bisericii Ortodoxe Române.
Prin sentinţa civilă nr. 194 din 25 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a admis excepţia invocată de pârât şi în consecinţă, a respins acţiunea reclamantului, ca inadmisibilă, reţinând pentru aceasta că actele contestate fac parte din categoria celor prevăzute de art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, fiind exceptate de la controlul instanţei de contencios administrativ.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, M.I., care a susţinut, în esenţă, că, în mod nelegal i-a fost încălcat dreptul fundamental al liberului acces la justiţie, în condiţiile în care Biserica Ortodoxă Română este o persoană de drept privat cu statut de utilitate publică, iar actele emise de organele proprii de judecată sunt acte administrative jurisdicţionale care se supun controlului instanţelor de contencios.
Recursul nu este fondat şi urmează a fi respins, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Constituţia, prin dispoziţiile sale [art. 29 alin. (3) şi (5)], consacră libertatea cultelor religioase de a se organiza potrivit statutelor proprii, în condiţiile legii.
Decretul nr. 177/1948 privind regimul general al cultelor din România, defineşte prin art. 15, Biserica Ortodoxă Română ca autocefală şi unitară în organizarea sa. Astfel, ea funcţionează pe baza unui statut aprobat prin Decretul nr. 233/1999, în temeiul căruia s-au elaborat o serie de regulamente specifice activităţilor desfăşurate, printre care se regăseşte şi „Regulamentul de procedură al instanţelor disciplinare şi de judecată ale Bisericii Ortodoxe Române", căruia i se supun toţi membrii clerului de mir şi călugări, indiferent de ocupaţie şi de funcţiile ce le îndeplinesc (art. 1 din Decretul nr. 7/1950).
Ca instanţe de judecată proprii, îngăduite prin Decretul nr. 177/1948, art. 8, în cadrul Bisericii Ortodoxe Române funcţionează consistoriile bisericeşti cu drept exclusiv pentru soluţionarea problemelor disciplinare pe plan local şi Sfântul Sinod ale cărui hotărâri au caracter definitiv.
Acelaşi act normativ prin art. 11, exceptează de la jurisdicţia religioasă delictele şi crimele de drept comun săvârşite de şefi sau ierarhii cultelor religioase şi care revin, spre soluţionare, instanţelor laice.
Astfel fiind, cum obiectul acţiunii reclamantului îl constituie hotărârea Consistoriului Eparhial al Arhiepiscopiei Clujului nr. 2/2005, rămasă definitivă prin hotărârea nr. 1947/2005 a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, prin care i s-a aplicat pedeapsa caterisirii conform art. 15 şi 16 din Regulamentul de procedură al instanţelor disciplinare şi de judecată ale Bisericii Ortodoxe Române, legal şi temeinic s-a apreciat de către instanţa fondului, că nu pot face obiectul cenzurii instanţelor de contencios, fiind emise într-o procedură specială reglementată prin norme canonice.
Văzând şi dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.I. împotriva sentinţei civile nr. 194 din 25 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3227/2006. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3236/2006. Contencios. Anulare act... → |
|---|
