ICCJ. Decizia nr. 376/2006. Contencios. Contestaţie în anulare. Contestaţie în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 376/2006
Dosar nr. 3328/2005
nr. 13690/1/2005
Şedinţa publică din 2 februarie 2006
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul I.Z. a chemat în judecată Autoritatea pentru Străini, „solicitând instanţei, ca în contradictoriu cu pârâta, să dispună interdicţia de returnare şi acordarea unui drept de şedere în România, în conformitate cu art. 89 alin. (1) din OUG nr. 194/2002".
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că refuzul de acordare a dreptului de şedere în România aduce atingere dreptului la viaţa de familie şi dreptului de a nu fi returnat într-o ţară unde riscă să fie supus la rele tratamente sau tratamente inumane sau degradante.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 334 din 28 februarie 2005, a respins, ca inadmisibil, primul capăt de cerere al acţiunii formulate de reclamant şi a respins cel de-al doilea capăt de cerere, pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs, reclamantul, solicitând ca, în temeiul art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., să fie casată hotărârea, ca nelegală şi netemeinică.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 4946 din 17 octombrie 2005, a respins, ca nefondat, recursul formulat de Z.I., reţinând că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, întrucât:
- cererea reclamantului nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 103 C. proc. civ.;
- pârâta nu are calitate procesuală pasivă, dat fiind că aceasta nu a înlocuit hotărârea nr. 316526 din 23 iulie 2003, contestată prin cel de-al doilea capăt de cerere.
Împotriva deciziei nr. 4946 din 17 octombrie 2005, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a formulat contestaţie în anulare, în termenul legal, reclamantul Z.I., prin care s-a solicitat admiterea acestei căi de atac şi anularea hotărârii atacate, cu consecinţa reluării judecăţii de la cel mai vechi act de procedură efectuat în vederea pronunţării unei noi hotărâri neviciate.
S-a învederat de către contestator, că instanţa de recurs, pronunţând respingerea acestei căi de atac, a omis să cerceteze motivul de recurs referitor la anularea adresei nr. 4983 din 11 decembrie 2000, prin care s-a respins dreptul de şedere în România, a reclamantului. A mai arătat contestatorul că dovedirea motivelor sale de recurs nu a putut fi făcută pe calea apelului sau recursului, fiind nevoie de verificări de fapt care au putut fi probate ulterior soluţionării recursului, respectiv la data de 21 octombrie 2005, prin declaraţia scrisă sub jurământ, tradusă şi legalizată.
Contestaţia în anulare formulată de contestatorul Z.I. este nefondată şi va fi respinsă, pentru considerentele ce urmează:
Potrivit prevederilor art. 317 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, pe motiv că procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii sau pe motiv că hotărârea a fost dată de judecători, cu călcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului. Cu toate acestea, conform prevederilor art. 317 alin. (2) C. proc. civ., contestaţia poate fi primită pentru motivele mai sus arătate, în cazul când motivele menţionate au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanţa le-a respins, pentru că avea nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins, fără ca el să fi fost judecat în fond.
În speţă, contestatorul nu a invocat, prin recursul declarat împotriva sentinţei art. 334 din 28 februarie 2005, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, motive referitoare la neîndeplinirea în mod legal a procedurii de citare, pentru ziua când s-a judecat pricina la fond, şi nici referitoare la pronunţarea hotărârii, cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică în materia competenţei, iar aceste motive nu au fost invocate nici prin contestaţia în anulare, astfel că nu poate fi primită contestaţia în anulare formulată de reclamantul Z.I. şi întemeiată formal pe prevederile art. 317 alin. (2) C. proc. civ.
Nu este întemeiat nici motivul din contestaţia în anulare care se referă la omisiunea din partea instanţei de recurs de a cerceta motivul privitor la anularea adresei nr. 4983 din 11 decembrie 2000, prin care reclamantului-contestator i s-a respins dreptul de şedere în România, întrucât examinarea acestui motiv nu era necesară, atâta vreme, cât prin hotărârea instanţei de recurs a fost menţinută ca legală, sentinţa civilă nr. 334 din 28 februarie 2005, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin care s-a respins ca inadmisibil, ca fiind introdus peste termenul limită de un an prevăzut de art. 5 alin. (5) din Legea nr. 29/1990 şi fără a se urma procedura prealabilă obligatorie prevăzută de art. 5 alin. (1) din acelaşi act normativ, capătul de cerere din acţiunea reclamantului care viza chiar anularea adresei nr. 4983 din 11 decembrie 2000, în baza căreia acesta a fost obligat să părăsească România, cu interdicţia de a intra în ţară pe o perioadă de 2 ani.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de Z.I. împotriva deciziei nr. 4946 din 17 octombrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 375/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 38/2006. Contencios. Recurs la revizuire.... → |
|---|
