ICCJ. Decizia nr. 33/2006. Contencios. Refuz soluţionare contestaţie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 33/2006
Dosar nr. 7592/2004
nr. 25391/1/2004
Şedinţa publică din data de 11 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 22 martie 2004, reclamanta SC K.I. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi Administraţia Finanţelor Publice a sectorului 4 Bucureşti, obligarea pârâtului Ministerul Finanţelor Publice să soluţioneze contestaţia şi să comunice Decizia, potrivit art. 173 lit. b), coroborat cu art. 180 din OG nr. 92/2003 sau soluţionarea contestaţiei de către instanţă, urmând a se constata nelegalitatea notei de compensare nr. 4582 din 9 decembrie2003, a măsurilor de repunere în plată, fără titlu de creanţă a sumelor de 24.420.902.550 lei majorări şi de 4.140.594.060 lei penalităţi, precum şi a măsurii de compensare a sumei de 3.342.739.464 lei şi obligarea pârâtelor la restituirea sumelor nedatorate.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că la 5 ianuarie 2004 a primit adresa nr. 2070579 din 12 decembrie 2003, prin care s-a comunicat măsura repunerii în plată a sumei totale de 28.561.496.610 lei şi a compensării din această sumă, a sumei de 13.801.903.770 lei, cu T.V.A. de rambursat, măsuri luată prin Nota de compensare nr. 4582 din 9 decembrie 2003.
A mai arătat reclamanta că, la 3 februarie 2004, a formulat contestaţie împotriva măsurii repunerii în plată şi a compensării, însă contestaţia nu a fost soluţionară până la data reînregistrării acţiunii.
Pârâta Administraţia Finanţelor Publice a sectorului 4 Bucureşti a invocat, prin întâmpinare, excepţia inadmisibilităţii acţiunii în contencios administrativ şi excepţia prematurităţii acţiunii.
Pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a formulat, de asemenea, întâmpinare invocând excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru capătul de cerere privind anularea măsurii de repunere în plată şi excepţia de litispendenţă.
Prin încheierea de şedinţă din 10 mai 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, excepţia inadmisibilităţii şi prematurităţii acţiunii şi excepţia de litispendenţă.
Prin aceeaşi încheiere, instanţa a unit cu fondul excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Administraţiei Finanţelor Publice a sectorului 4.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1377 din 31 mai 2004, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Administraţiei Finanţelor Publice a sectorului 4 Bucureşti, a admis acţiunea restrânsă formulată de reclamantă şi a obligat pârâta să soluţioneze contestaţia formulată împotriva notei de compensare nr. 4582 din 9 decembrie 2003.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că în cauză sunt îndeplinite prevederile art. 1 din Legea nr. 29/1990, reclamanta fiind în drept să solicite soluţionarea contestaţiei de către organul competent, care este Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, faţă de refuzul nejustificat al pârâtei de a emite decizie în conformitate cu prevederile art. 180 din OG nr. 92/2003.
Cum organul competent să soluţioneze contestaţia este Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, instanţa a constatat temeinicia excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Administraţiei Finanţelor Publice a sectorului 4 Bucureşti.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 3, 7, 9 şi 10 C. proc. civ., solicitând să fie avute în vedere şi prevederile art. 3041 din acelaşi cod.
Recurenta a susţinut următoarele:
1. hotărârea s-a dat cu încălcarea competenţe altei instanţe, respectiv Tribunalul Bucureşti;
2. instanţa nu s-a pronunţat asupra excepţiei necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti, excepţie invocată prin întâmpinarea formulată cu ocazia judecării în fond a pricinii;
3. hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină;
4. hotărârea este lipsită de temei legal.
Recursul este nefondat.
Recurenta a înţeles să dezvolte motivele de recurs grupate câte două, prezentând argumente comune, întrucât a considerat că „sunt strâns legate unul de altul", astfel că, în cele ce urmează, vor fi analizate în acelaşi mod.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin Ordinele Ministerului Finanţelor Publice nr. 281845, nr. 282004, nr. 282200 din 24 iulie 1998, SC K.I. SA a obţinut, cu ocazia privatizării, reeşalonarea datoriilor istorice ale societăţii şi anularea penalităţilor şi majorărilor de întârziere, în sumă totală de 28.561.496.610 lei.
Prin notele de compensare nr. 2027353 din 4 iunie 2003, nr. 3035 din 15 august 2003 şi nr. 4582 din 9 decembrie 2003 (aceasta din urmă făcând obiectul litigiului de faţă), organele fiscale, în mod eronat, au repus în plată suma totală de 28.561.496.610 lei.
Astfel, chiar dacă cuantumul sumei contestate cuprinsă în nota de compensare nr. 4582 din 9 decembrie 2003, este de 3.342.739.464 lei, instanţa de fond a reţinut corect că aceasta a fost emisă în continuarea primelor două, astfel că, în speţă, sunt incidente prevederile art. 173 alin. (1) lit. b) din OG nr. 92/2003.
Aşa fiind, prima instanţă corect a respins excepţia de necompetenţă materială a Curţii de Apel Bucureşti, cum rezultă din încheierea de la 10 mai 2004.
Cum, prin încheierea menţionată, instanţa a analizat şi s-a pronunţat cu privire la unele excepţii invocate în cauză, între care şi excepţia necompetenţei materiale a curţii de apel, nu trebuia să revină asupra acesteia, cu ocazia pronunţării sentinţei recurate.
Aşadar, primele două motive de recurs sunt neîntemeiate.
Nu pot fi reţinute ca întemeiate, nici motivele prin care se susţine că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină şi este lipsită de temei legal.
Astfel cum s-a mai arătat, instanţa s-a pronunţat asupra excepţiilor invocate în cauză prin încheierea din 10 mai 2004, singura asupra căreia trebuia să se pronunţe motivat prin sentinţa recurată, fiind excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Administraţiei Finanţelor Publice a sectorului 4 Bucureşti, care a fost unită cu fondul.
Această din urmă excepţie fiind admisă, motivarea soluţiei se regăseşte în considerentele sentinţei.
Critica potrivit căreia hotărârea ar fi lipsită de temei legal, trebuie analizată din perspectiva soluţiei pronunţate.
Astfel, instanţa admiţând acţiunea, a obligat pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, să soluţioneze contestaţia formulată de reclamantă împotriva notei de compensare nr. 4582 din 9 decembrie 2003, hotărâre întemeiată pe dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 2/1990 şi art. 173 lit. b) din OG nr. 92/2003.
Faţă de cele ce preced, recursul se priveşte ca neîntemeiat şi urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Finanţelor Publice – Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva sentinţei civile nr. 1377 din 31 mai 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 326/2006. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 342/2006. Contencios. Anulare acte de... → |
|---|
