ICCJ. Decizia nr. 36/2006. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 36/2006
Dosar nr. 1045/2005
nr. 4594/1/2005
Şedinţa publică din data de 11 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 15 septembrie 2004, reclamantul P.F. a chemat în judecată U.N.P.R.L., solicitând anularea deciziilor nr. 1/2004 şi, respectiv, nr. 7/2004, prin care s-a dispus radierea din calitatea de membru al uniunii, pentru neplata cotizaţiei şi a contribuţiei pe o perioadă de 1 an.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că întârzierea plăţii acelor taxe nu este nejustificată, cum cere regulamentul de funcţionare a revenirii, neachitarea cotizaţiei datorându-se împrejurării că se află în stare de arest preventiv, din octombrie 2002.
Prin sentinţa civilă nr. 206 din 3 februarie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a admis acţiunea şi a dispus anularea actelor administrative atacate.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că nu există din partea reclamantului - arestat din 19 octombrie 2002, neplată nejustificată a cotizaţiei şi a contribuţiei anuale, deoarece starea de deţinere reprezintă un caz de forţă majoră, de imposibilitate obiectivă şi de neînlăturat de achitare a taxelor către uniune.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, pârâta U.N.P.R.L., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, pârâta a învederat că instanţa a respins în mod greşit excepţia tardivităţii acţiunii, fără a avea în vedere faptul că a fost depăşit termenul de 30 de zile pentru atacarea actelor, calculat cel mai târziu de la 25 februarie 2004, data publicării în Monitorul Oficial, a tabloului de evidenţă al practicienilor în reorganizare şi lichidare, în care figura reclamantul, ca radiat, pentru neplata taxelor datorate.
Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că starea de deţinere nu constituie un caz de forţă majoră, în condiţiile în care reclamantul trebuia să încaseze venituri rezultate din exercitarea activităţii de reorganizare şi lichidare de către societăţile profesionale în care este asociat.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate şi cu prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis şi a se dispune casarea sentinţei şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Critica privind tardivitatea cererii de chemare în judecată, nu este întemeiată, acţiunea fiind introdusă înăuntrul termenului de 30 de zile de la data când s-a comunicat reclamantului, la locul de deţinere, măsura dispusă împotriva sa, în urma respingerii contestaţiei împotriva deciziei de radiere. Această din urmă decizie din 16 ianuarie 2004 nu a fost comunicată la Penitenciarul Bucureşti - Rahova, pârâta cunoscând situaţia reclamantului, arestat încă din octombrie 2002.
Recursul este, însă, fondat, cu privire la concluzia instanţei privind imposibilitatea obiectivă de achitare a taxelor, împrejurare în raport cu care nu ar fi îndeplinită cerinţa prevăzută de art. 20 alin. (1) din OG nr. 79/1999, în sensul că radierea se dispune în cazul neplăţii nejustificate a cotizaţiilor profesionale până la 30 aprilie a fiecărui an.
Astfel, instanţa a reţinut că simpla deţinere a reclamantului justifică neplata taxelor datorate uniunii, fără a analiza susţinerile pârâtei, în sensul că societatea comercială al cărei asociat majoritar este P.F., C.M. SRL, are în continuare activitate de pe urma căreia înregistrează profit, din care se puteau achita cotizaţiile datorate uniunii.
Împrejurarea că reclamantul se află în stare de arest, nu constituie prin ea însăşi un caz de forţă majoră care să justifice neachitarea taxelor, fiind necesar a se produce dovezi privind imposibilitatea plăţii, datorată lipsei unor venituri.
În raport cu cele expuse mai sus, Curtea va admite recursul şi va casa sentinţa, cu trimitere pentru completarea probelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de U.N.P.R.L. Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 206 din 3 februarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 352/2006. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 372/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
