ICCJ. Decizia nr. 3314/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3314/2006
Dosar nr. 6946/1/2006
Şedinţa publică din 10 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 68 din 23 februarie 2006, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de N.M.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut că reclamantul N.M. este de origine evreu, născut în România, iar în perioada septembrie 1940 - 23 august 1944 a locuit cu familia sa la Galaţi şi că, din documentele depuse la dosarul cauzei, nu a dovedit calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamantul N.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivare, recurentul a arătat că instanţa de fond nu a luat în considerare probele administrate la dosarul cauzei, în sensul că prin adeverinţa nr. A/251 din 3 ianuarie 2006, eliberată ulterior adeverinţei nr. A/251 din 4 august 2005, de către Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România - Centrul pentru Studiul Istoriei Evreilor din România, s-a precizat că reclamantul, împreună cu familia sa, a suferit, în perioada 6 septembrie 1940 - 23 august 1944, persecuţii şi discriminări etnice impuse evreilor, având domiciliul obligatoriu în localitatea Tecuci, nu în localitatea Galaţi, aşa cum a reţinut instanţa de fond.
A mai susţinut că, împreună cu întreaga familie, a avut restricţii de circulaţie şi de aprovizionare, familia sa fiind permanent sub supravegherea organelor poliţieneşti.
Analizând motivele de recurs, în raport cu soluţia instanţei de fond şi în raport cu dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat şi va fi admis pentru următoarele considerente:
Din certificatul de naştere al recurentului-reclamant rezultă că acesta s-a născut la data de 5 martie 1930, în localitatea Tecuci, raionul Tecuci.
Din adeverinţa nr. 251 din 3 ianuarie 2006, eliberată de Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România - Centrul pentru Studiul Istoriei Evreilor din România rezultă că recurentul N.M. a îndurat, împreună cu familia, toate restricţiile şi persecuţiile impuse evreilor la Tecuci, nu i s-a permis accesul în învăţământul de stat, a avut cartele de alimente tip „E" speciale pentru evrei, a avut restricţii de circulaţie şi de aprovizionare, familia fiind în permanenţă sub supravegherea organelor poliţieneşti, nu a avut voie să părăsească oraşul Tecuci, având domiciliul obligatoriu în oraşul Tecuci, până la data de 23 august 1944, fiind evacuaţi din locuinţa proprie.
Conform art. 1 lit. g) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, respectiv Legea nr. 323/2004, beneficiază de prevederile ordonanţei, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate între 6 septembrie 1940 şi 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii pe motive etnice, printre situaţiile prevăzute de lege fiind şi aceea a „evacuării din locuinţa pe care o deţinea" .
Potrivit art. 4 alin. (1) din HG nr. 127/2002, dovada încadrării în situaţiile prevăzute la art. 1 din OG nr. 105/1999 se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente sau „alte asemenea acte oficiale".
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că recurentul a făcut dovada persecuţiei din motive etnice şi că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre netemeinică şi nelegală, motiv pentru care se va admite recursul declarat de N.M., se va anula hotărârea nr. 818/2005, emisă de intimata-pârâtă şi se vor acorda recurentului, drepturile corespunzătoare Legii nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, pentru perioada 6 septembrie 1940 - 20 august 1944, începând cu data de 1 octombrie 2005.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de N.M. împotriva sentinţei nr. 68 din 23 februarie 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată şi în fond, admite acţiunea formulată de reclamatul N.M.
Anulează hotărârea nr. 818/2005, eliberată de Casa Judeţeană de Pensii Olt şi obligă pe pârâtă să emită o nouă hotărâre, prin care să acorde reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 6 septembrie 1940 - 20 august 1944, începând cu data de 1 octombrie 2005.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3313/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3315/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
