ICCJ. Decizia nr. 3312/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 309/2002. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.3312/2006
Dosar nr.5882/1/2006
Şedinţa publică din 10 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Craiova, reclamantul C.D. a chemat în judecată pe pârâta Casa Judeţeană de Pensii Dolj, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se anuleze hotărârea nr. 709 din 27 octombrie 2003, emisă de pârâtă şi să se constate că acesta beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 16 septembrie 1952 - 31 decembrie 1953.
În motivare, reclamantul a arătat că a lucrat în detaşamentele de muncă la U.M. nr. 04327, U.M. nr. 03679 şi apoi, începând cu data de 16 mai 1952, până la 21 mai 1953, a fost la detaşamentul de muncă de la Lipova, judeţul Timiş, iar de la această dată, până la 6 iunie 1953, la detaşamentul de muncă din Buzău, urmând ca până la 31 decembrie 1953 să funcţioneze la detaşamentul Vulcani-Petroşani.
Prin sentinţa nr. 40 din 10 februarie 2006, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul C.D., a anulat hotărârea nr. 709 din 27 octombrie 2003, a constatat că reclamantul beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pe perioada 16 iunie 1952 - 31 decembrie 1953 şi a obligat-o pe pârâtă să-i acorde aceste drepturi, începând cu data de 1 septembrie 2002.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut, în esenţă, că, începând cu data de 16 iunie 1952, reclamantul a lucrat ca mână de lucru la U.S.C., U.M. Buziaş, U.M. nr. 231 Boteni şi Detaşamentul 702 Vulcani, unităţi militare care se regăsesc în Detaşamentele din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Dolj, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând dispoziţiile art. 299 - 316 C. proc. civ.
În motivare, recurenta a susţinut că în mod greşit instanţa de fond i-a acordat reclamantului, calitatea de beneficiar al Legii nr. 309/2002, întrucât acesta nu a făcut dovada că unităţile militare unde şi-a desfăşurat activitatea, ca „mână de lucru", fac parte din detaşamentele de lucru ale Direcţiei Generale a Serviciului Muncii.
A mai susţinut recurenta că instanţa de fond nu a făcut distincţie între persoanele care au prestat diferite activităţi pe timpul îndeplinirii serviciului militar în cadrul armatei române şi cele care au făcut parte din detaşamentele organizate în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, cărora li se aplică prevederile Legii nr. 309/2002.
Examinându-se sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este fondat, pentru considerentele următoare:
Conform dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002 privind recunoaşterea şi acordarea unor drepturi, persoanelor, care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961, beneficiază de prevederile acestei legi, cetăţeanul român, care a efectuat stagiul militar în detaşamente de muncă, în perioada menţionată.
Stabilirea drepturilor prevăzute prin actul normativ menţionat se face potrivit art. 6 alin. (2) din lege, la cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare şi din adeverinţele eliberate de centrele militare judeţene sau de U.M. nr. 02405 Piteşti.
Pentru a putea beneficia de drepturile stabilite de Legea nr. 309/2002, o persoană trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii: să fie cetăţean român, să fi efectuat stagiul militar în detaşamente de muncă aparţinând Direcţiei Generale a Serviciului Muncii şi perioada avută în vedere să fie cuprinsă între 1950 - 1961.
Prin adresa nr. 10801, eliberată la data de 23 noiembrie 2005, Ministerul Apărării Naţionale - U.M. nr. 02405 Piteşti precizează că U.M. nr. 04327, U.M. nr. 03679, U.R. nr. 145 Buzău, 231 Dorna nu figurează în tabelul cu evidenţa detaşamentelor de muncă care au aparţinut Direcţiei Generale a Serviciului Muncii.
Or, din livretul militar al reclamantului, rezultă că acesta a satisfăcut stagiul militar chiar la unităţile militare precizate anterior prin adresa comunicată de către U.M. nr. 02405 Piteşti.
Pe de altă parte, instanţa de fond face referire la tabelul în care se evidenţiază detaşamentele de muncă care aparţin Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, tabel care nu se regăseşte printre înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Toate aceste considerente conduc la împrejurarea că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre netemeinică şi nelegală, întrucât nu au fost administrate suficiente dovezi, care să justifice soluţia că reclamantul întruneşte cerinţele Legii nr. 309/2002, pentru a putea beneficia de drepturile stabilite prin acest act normativ.
Cu ocazia rejudecării, se va urmări completarea materialului probator administrat, pentru a se stabili cu claritate în ce măsură reclamantul îndeplineşte condiţiile cerute de lege.
Înalta Curte constată că recursul este fondat şi urmează să îl admită şi, în temeiul art. 313 C. proc. civ., va casa hotărârea atacată şi va trimite cauza, spre o nouă judecată, instanţei de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de pensii Dolj împotriva sentinţei nr. 40 din 10 februarie 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3311/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3313/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
