ICCJ. Decizia nr. 3313/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3313/2006
Dosar nr. 5907/1/2006
Şedinţa publică din 10 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 155/CA din 20 februarie 2006, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, a admis contestaţia formulată de L.V., a anulat hotărârea nr. 5322 din 30 decembrie 2005 a Casei Judeţene de Pensii Tulcea şi a stabilit reclamantului, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut că reclamantul a făcut dovada că s-a născut în anul 1944, ulterior perioadei când a avut loc schimbul de populaţie între Bulgaria şi România şi că, de drepturile compensatorii acordate persoanelor persecutate din motive de persecuţie etnică, de către regimurile respective, se bucură şi copii născuţi în timpul strămutării părinţilor săi, din localitatea de domiciliu, în altă localitate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivare, recurenta a susţinut că instanţa de fond în mod greşit a reţinut că reclamantul este beneficiar al dispoziţiilor Legii nr. 189/2000, întrucât acesta s-a născut în anul 1944, iar legea nu precizează expres că, din categoria persoanelor care au fost obligate să îşi schimbe domiciliul în altă localitate, ca urmare a schimbului de populaţie din Bulgaria, în România, face parte şi persoana care s-a născut ulterior strămutării părinţilor săi.
Din analiza înscrisurilor din dosar, a motivelor de recurs invocate de recurentă, precum şi a soluţiei instanţei de fond, în raport şi cu dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat şi urmează a fi respins, pentru următoarele considerente:
Potrivit certificatului de naştere, intimatul s-a născut la data de 11 octombrie 1944, în localitatea Congaz, raionul Tulcea.
Din situaţia de avere imobilă rurală, rezultă că G.L., tatăl intimatului-reclamant a deţinut, în judeţul Durostor, proprietăţi rurale constând în 10 ha teren arabil evaluat la un preţ de 12.000 lei/ha.
Potrivit art. (1) lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate sau a făcut obiectul unui schimb de populaţie.
Din conţinutul textului de lege menţionat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuţii în perioada precizată, fără a se face nici o diferenţiere de tratament între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate şi cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu.
Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, şi copiii născuţi în perioada refugiului, aceştia împărtăşind aceeaşi situaţie cu cea a părinţilor refugiaţi sau care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, al căror statut l-au dobândit.
Cum, în cauză, s-a făcut dovada şi este de necontestat faptul că intimatul-reclamant s-a născut în perioada strămutării părinţilor săi, în mod corect a reţinut instanţa de fond că acesta are calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, împărtăşind situaţia părinţilor strămutaţi, suportând consecinţele morale şi materiale ale strămutării care, implicit, s-au răsfrânt şi asupra sa.
Pentru considerentele precizate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, împotriva sentinţei civile nr. 155/CA din 20 februarie 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă, fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3312/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3314/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
