ICCJ. Decizia nr. 3427/2006. Contencios. Contestatie în anulare. Contestaţie în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3427/2006
Dosar nr. 3544/2005
Şedinţa publică din 16 octombrie 2006
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia în anulare transmisă prin poştă la data de 4 noiembrie 2005, contestatoarea SC U.R.B. SA a solicitat anularea deciziei nr. 4774 din 6 octombrie 2005, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. 1222/2005, reluarea judecării recursului Ministerului Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi respingerea acestuia, ca nefondat.
În motivarea contestaţiei cu precizările ulterioare, s-a indicat ca temei legal art. 318 C. proc. civ., apreciindu-se că dezlegarea dată în pricină este rezultatul unor erori materiale constând în:
1. greşita încadrare tarifară a produselor importate la poziţia 72.28.30.49 din Tariful vamal, deşi s-au evidenţiat corect caracteristicile acestora, respectiv aspectul grosier, corespunzător semifabricatelor, încadrate la poziţia 72.24.90.30., în considerarea Notelor explicative ale sistemului armonizat de descriere şi edificare a mărfurilor, aprobate prin Convenţia de la Bruxelles;
2. neobservarea caracterului interpretativ al prevederilor HG nr. 803/2004 care a confirmat încadrarea tarifară a produselor importate pentru fabricarea rulmenţilor la poziţia 72.24.90.31, scutită de taxe vamale şi greşita înlăturare a incidenţei acestui act normativ;
3. aprecierea calităţii procesuale a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Suceava, ca mandatară a Ministerului Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, pe baza unei erori materiale referitoare la mandatul recurentei, acesta fiind dat, în realitate, consilierului juridic D.A., doar pentru reprezentare în dosarul nr. 2236/2004 al Curţii de Apel Suceava, nu şi pentru exercitarea căilor de atac.
Sub acest din urmă aspect, s-a susţinut că recursul este lovit de nulitate, deoarece Direcţia Generală a Finanţelor Publice Suceava nu a fost mandatată să declare recurs şi nu a fost parte în proces, aceeaşi sancţiune fiind incidentă şi în privinţa deciziei atacate, deoarece a fost dată cu încălcarea legalităţii, ceea ce constituie un motiv de ordine publică.
Au fost reiterate, de asemenea, motivele pentru care, în opinia contestatoarei, pe fondul cauzei, încadrarea tarifară legală pentru produsele importate este 72.24.90.31 - semifabricate, scutite de taxe vamale, cum corect s-a reţinut prin Decizia nr. 21 din 2 februarie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, a cărei păstrare s-a solicitat.
Ministerul Finanţelor Publice a formulat întâmpinare, invocând excepţia tardivităţii contestaţiei în anulare, în raport cu dispoziţiile art. 319 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestaţia poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.
S-a apreciat că, în speţă, termenul a început să curgă la data pronunţării deciziei atacate - 6 octombrie 2005, contestaţia fiind introdusă după expirarea lui, la 4 noiembrie 2005.
Pe fondul cauzei, în condiţiile în care excepţia invocată va fi respinsă, s-a solicitat respingerea contestaţiei în anulare, ca nefondată, întrucât motivarea contestatoarei, cu privire la greşita aplicare a legii, nu poate fi primită, art. 318 C. proc. civ. vizând numai erorile materiale evidente, în legătură cu aspecte formate ale judecării recursului, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
S-a mai precizat că Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a transmis Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Suceava, cu adresele nr. 560772 din 19 aprilie 2004 şi nr. 561036 din 27 aprilie 2006, mandat de reprezentare şi de exercitare a căilor de atac, pentru apărarea statului, iar argumentele sub acest aspect ale contestaţiei nu au fost invocate şi pe parcursul soluţionării recursului.
Examinând mai întâi excepţia tardivităţii contestaţiei, în condiţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu este întemeiată, pentru considerentele în continuare arătate.
Textul constituit ca reper cu privire la termenul pentru exercitarea contestaţiei în anulare este cel al art. 319 alin. (2) C. proc. civ.
Potrivit tezei a II-a a acestui text, împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestaţia poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă. S-a instituit, aşadar, un termen subiectiv de 15 zile şi unul obiectiv de 1 an, pentru a asigura celeritatea în soluţionarea proceselor, precum şi stabilitatea şi securitatea raporturilor juridice.
Termenul subiectiv de 15 zile se calculează, însă, de la data când partea a luat cunoştinţă efectiv de hotărâre, inclusiv de considerentele pe care se sprijină soluţia adoptată, numai într-o atare situaţie partea interesată, cu vocaţie de a avea calitatea de subiect al contestaţiei în anulare specială, putând aprecia dacă se justifică exercitarea acestei căi extraordinare de atac.
Or, prin prisma datelor oferite de actele dosarului, în speţă nu se poate reţine că exercitarea acestei căi de atac a survenit ulterior expirării termenului prevăzut de lege, motiv pentru care excepţia tardivităţii acesteia, invocată de Ministerul Finanţelor Publice, va fi respinsă.
Reglementând contestaţia în anulare specială, art. 318 C. proc. civ. prevede că hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Motivele contestaţiei în anulare sunt, aşadar, expres şi limitativ prevăzute de lege, iar textul care o prevede, este de strictă interpretare.
Art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ., invocat ca temei legal al contestaţiei, vizează exclusiv erorile materiale cu caracter procedural, care să fi condus la pronunţarea unei soluţii eronate, erori comise prin confundarea unor elemente sau date materiale ce au legătură cu aspectele formale ale judecăţii, cum ar fi anularea greşită a unei cereri, ca netimbrată sau greşita respingere a unui recurs, ca tardiv formulat.
Fiind un text de excepţie, noţiunea de „greşeală materială", la care se referă contestatoarea, nu poate fi interpretată extensiv. În orice caz, textul nu vizează stabilirea eronată a situaţiei de fapt în urma aprecierii probelor şi nici modul în care instanţa a înţeles să interpreteze un text de lege ori să soluţioneze un incident procedural, situaţii în care, dacă s-ar admite o astfel de interpretare, cum pretinde contestatoarea, s-ar ajunge pe o cale ocolită la judecarea încă o dată a acelui recurs.
Motivele invocate de contestatoare nu pot fi circumscrise noţiunii de greşeală materială procedurală, în sensul art. 318 C. proc. civ., vizând indiscutabil aprecierea probelor şi interpretarea dispoziţiilor legale aplicabile în speţă.
În raport cu considerentele expuse, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC U.R.B. SA va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia tardivităţii introducerii contestaţiei în anulare invocată de intimata Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.
Respinge contestaţia în anulare formulată de SC U.R.B. SA Suceava împotriva deciziei nr. 4774 din 6 octombrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3379/2006. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3429/2006. Contencios. Anulare acte... → |
|---|
