ICCJ. Decizia nr. 3483/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3483/2006
Dosar nr. 19098/33/2005
Şedinţa publică din 18 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 23 martie 2005, la Curtea de Apel Cluj, reclamantul H.I. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 16107 din 14 februarie 2005, emisă de pârâtă şi recunoaşterea calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 374 din 2 iunie 2005, a respins acţiunea reclamantului, cu motivarea că declaraţiile contradictorii ale martorilor şi lipsa oricăror înscrisuri oficiale doveditoare au îndreptăţit hotărârea pârâtei de respingere a cererii prin care reclamantul solicită beneficiul drepturilor reglementate de Legea nr. 189/2000.
Admiţând recursul declarat de reclamantul H.I., împotriva acestei sentinţe, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a casat hotărârea instanţei de fond şi a trimis cauza, spre rejudecare, acesteia, în vederea suplimentării probatoriilor, în scopul stabilirii cu certitudine a situaţiei de fapt, constatând că judecătorii fondului au încălcat obligaţiile ce le reveneau, potrivit art. 129 alin. (5) C. proc. civ.
Judecând cauza în fond după casare, Curtea de Apel Cluj, prin sentinţa civilă nr. 116 din 21 februarie 2006, a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi a obligat pârâta să recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru perioada 24 februarie 1943 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 noiembrie 2004.
În motivarea sentinţei s-a arătat că, din probele administrate în cauză, inclusiv declaraţia mamei reclamantului, depusă la dosar, de către pârâtă, din dispoziţia instanţei rezultă că reclamantul s-a născut în perioada refugiului mamei sale, ceea ce-l îndreptăţeşte la dobândirea unui statut identic cu aceasta.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, solicitând modificarea sentinţei civile atacate, în sensul respingerii contestaţiei reclamantului şi menţinerea actului administrativ contestat, cu motivarea că din probatoriile administrate în cauză nu rezultă calitatea de refugiat a petentului.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins.
Potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice, fiind refugiată sau strămutată în altă localitate.
Dovada încadrării în situaţia prevăzută de lege se poate face, potrivit art. 4 din HG nr. 127/2002, cu acte oficiale sau, în lipsa lor, cu declaraţii de martori.
În acest sens, urmează a se vedea că martorii ale căror declaraţii autentificate se află depuse, în probaţiune, la dosarul cauzei, sunt unanimi în a afirma că refugiul familiei intimatului s-a produs în anul 1943, acesta fiind obligat să părăsească localitatea de domiciliu, Morlaca, urmare a persecuţiei etnice la care a fost supusă populaţia de naţionalitate română din partea regimului maghiar de ocupaţie. Declaraţiile acestora concordă pe aspectele esenţiale privind cauza şi anul refugiului, cu declaraţia mamei intimatului-reclamant, toate aceste declaraţii confirmând susţinerile intimatului H.I.
Textele legale menţionate mai sus nu fac distincţie între părinţi şi copiii născuţi înainte sau în timpul refugiului acestora, atâta vreme cât consecinţele traumatizante ale acestei experienţe au fost suportate de toţi membrii familiei, iar scopul legii este acela al acordării unor drepturi compensatorii.
Pe cale de consecinţă, recurentul-reclamant este îndreptăţit potrivit legii să beneficieze de statutul de persoană refugiată din motive etnice, aşa cum corect a reţinut instanţa de fond.
Faţă de considerentele expuse, constatând că nu există, potrivit art. 304 şi 3041 C. proc. civ., motive de casare sau modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 116 din 21 februarie 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3482/2006. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 3484/2006. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
