ICCJ. Decizia nr. 3485/2006. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3485/2006
Dosar nr. 2725/1/2006
Şedinţa publică din 18 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 9 august 2005, SC M. SRL Constanţa a chemat în judecată Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa, solicitând anularea deciziei nr. 132 din 7 august 2005, prin care primul pârât a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei, iar pe fond, anularea deciziei de impunere nr. 3907 din 18 aprilie 2005 şi a procesului-verbal din 14 aprilie 2005, prin care s-au stabilit în sarcina societăţii, obligaţii fiscale de 3.092.197 RON, reprezentând T.V.A., majorări, dobânzi şi penalităţi.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că suspendarea soluţionării era facultativă şi în cauză nu erau întrunite cerinţele art. 183 C. proCod Fiscal, privind indiciile săvârşirii unei infracţiuni, care să aibă o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei.
Pe fondul cauzei, reclamanta a arătat că organul de control a interpretat excesiv prevederile legale aplicabile în materia T.V.A., referitoare la conţinutul documentelor fiscale justificative, fiind fără temei legal susţinerea că societatea a dedus în mod eronat T.V.A. şi că s-ar justifica confiscarea veniturilor obţinute din vânzarea mărfurilor, pe considerentul că nu s-a dovedit provenienţa acestora.
Prin sentinţa civilă nr. 453 din 15 decembrie 2005, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea, ca nefondată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că fiind legală Decizia nr. 132 din 7 iulie 2005, prin care s-a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei pentru suma stabilită prin Decizia de impunere nr. 3907 din 18 aprilie 2005, pe considerentul că în cauză au fost sesizate organele de urmărire penală.
Astfel, s-a apreciat că soluţionarea contestaţiei depinde de finalizarea procesului penal în condiţiile în care administratorul societăţii comerciale - D.E., a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 37 din Legea nr. 82/1991 şi de art. 23 alin. (1) pct. 1 lit. a) din Legea nr. 21/1999.
De altfel, executarea deciziei de impunere a fost suspendată prin sentinţa civilă nr. 338 din 20 octombrie 2005 a aceleiaşi instanţe.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, reclamanta SC M. SRL Constanţa, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamanta a învederat că instanţa de fond a omis să se pronunţe cu privire la cererea de anulare a deciziei de impunere, ce a constituit un capăt principal de acţiune.
Referitor la soluţia de respingere a cererii de anulare a deciziei nr. 132/2005, reclamanta a arătat că s-a apreciat greşit ca fiind legală măsura suspendării soluţionării contestaţiei, în realitate pârâţii refuzând în mod nejustificat să dea curs solicitării formulate în baza art. 175 alin. (1) C. proCod Fiscal
Nu s-au avut în vedere cele două hotărâri judecătoreşti prin care s-a anulat procesul-verbal de contravenţie încheiat cu ocazia controlului fiscal din 14 aprilie 2005 şi, respectiv, s-a dispus suspendarea executării deciziei de impunere, până la judecarea cauzei în fond, aspecte care pun sub semnul întrebării realitatea constatărilor organelor financiare.
Reclamanta a mai arătat că, în situaţia în care instanţa ar fi reţinut că se impune menţinerea deciziei de suspendare a soluţionării contestaţiei şi, de asemenea, că nu s-ar putea pronunţa asupra legalităţii deciziei de impunere, trebuia să suspende executarea acesteia, până la data judecării plângerii adresate Ministerului Finanţelor Publice.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate şi cu prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Critica privind omisiunea de pronunţare nu poate fi primită, instanţa neputându-se învesti cu judecarea fondului litigiului - legalitatea şi temeinicia deciziei de impunere, cât timp reclamanta a ales calea procedurii administrative prealabile, a cărei finalizare, odată parcursă, devine obligatorie.
De altfel, reclamanta doar a enunţat în acţiune capătul de cerere privind anularea deciziei de impunere, fără să expună motivele pentru care consideră că sunt nelegale şi netemeinice constatările din procesul-verbal de control.
Cât priveşte menţinerea deciziei nr. 132/2005, prin care s-a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei formulate de reclamantă, soluţia instanţei de fond este justificată, în condiţiile în care procesul penal este în curs de judecată, administratorul societăţii, D.E., fiind trimis în judecată, alături de alţi inculpaţi, urmând a se decide şi asupra realităţii operaţiunilor înscrise în facturile înregistrate în evidenţa contabilă a societăţii comerciale.
Referitor la cererea de suspendare a executării deciziei de impunere până la soluţionarea contestaţiei formulate în faza procedurii administrative prealabile, se constată că reclamanta nu a formulat, prin acţiunea introductivă, o asemenea solicitare. Ea a cerut doar suspendarea executării până la soluţionarea prezentei cauze şi această cerere a fost admisă prin sentinţa civilă nr. 338 din 20 octombrie 2005 a Curţii de Apel Constanţa, pronunţată în dosarul de faţă, hotărâre nerecurată de societatea reclamantă.
În raport cu cele expuse mai sus, Curtea va constata ca fiind neîntemeiate criticile aduse sentinţei şi în consecinţă, va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC M. SRL Constanţa împotriva sentinţei civile nr. 453/CA din 15 decembrie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3484/2006. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 3486/2006. Contencios. Despăgubire. Recurs → |
|---|
