ICCJ. Decizia nr. 3488/2006. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3488/2006
Dosar nr. 5728/1/2006
Şedinţa publică din 18 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 5 ianuarie 2006, reclamantul I.F. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor, să se dispună anularea Ordinului nr. 01609/1973 şi a Hotărârii Consiliului de Miniştri nr. 524/1973 şi pe cale de consecinţă, să fie obligat pârâtul să emită un act administrativ privind reabilitarea sa militară.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin actele administrative contestate i s-a retras în mod nelegal gradul de locotenent major şi a fost trecut în gradul de soldat, iar ulterior a fost trecut în rezervă.
Prin sentinţa nr. 35 din 20 februarie 2006, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea, ca tardiv formulată, reţinând că reclamantul a luat cunoştinţă de conţinutul actelor a căror anulare a solicitat-o la data de 11 mai 1973 şi cererea sa de chemare în judecată s-a depus la 5 ianuarie 2006, după împlinirea termenului prevăzut de art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004, pentru sesizarea instanţei de contencios administrativ.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamantul, solicitând modificarea hotărârii atacate în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul admiterii acţiunii şi anulării actelor administrative de trecere a sa în rezervă.
Recurentul a susţinut că instanţa de fond a admis greşit excepţia de tardivitate a acţiunii prin aplicarea dispoziţiilor art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004, deşi cererea sa a fost formulată cu respectarea termenului prevăzut în alin. (4) al aceluiaşi text de lege, faţă de împrejurarea că actele administrative contestate nu i-au fost comunicate, având caracter secret.
Recurentul a invocat nelegalitatea hotărârii atacate şi pentru necercetarea fondului pricinii, arătând că instanţa de fond nu a stabilit situaţia de fapt pe baza înscrisurilor depuse la dosar, prin care a dovedit caracterul nelegal şi abuziv al actelor administrative întocmite cu privire la cariera sa militară.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi cu dispoziţiile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs, ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a constatat tardivitatea acţiunii formulate de reclamant, prin interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004, faţă de natura juridică şi data emiterii actelor administrative contestate prin cererea de anulare.
Potrivit acestor dispoziţii legale, cererile prin care se solicită anularea unui act individual administrativ se pot introduce în termen de 6 luni de la primirea răspunsului la plângerea prealabilă sau de la data refuzului de soluţionare a cererii, dar nu mai târziu de un an de la data emiterii actului, în cazul existenţei unor motive temeinice.
Actele administrative deduse judecăţii au caracter individual, fiind întocmite cu privire la cariera militară a recurentului-reclamant. Astfel, se reţine că, prin Ordinul nr. 01609/1973 al ministrului de interne s-a dispus trecerea în rezervă a recurentului-reclamant, iar în conformitate cu Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 524/1973, i-a fost retras gradul de locotenent major în rezervă şi a fost trecut în evidenţa rezerviştilor cu gradul de soldat.
În raport cu data emiterii celor două acte administrative şi cu data sesizării instanţei de contencios administrativ, prin hotărârea atacată a fost corect admisă excepţia de tardivitate a acţiunii, pentru soluţionarea căreia este lipsită de relevanţă apărarea recurentului privind necomunicarea actelor.
Recurentul a invocat neîntemeiat dispoziţiile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, cu privire la posibilitatea de a contesta oricând în justiţie nelegalitatea unui act administrativ cu caracter normativ, pentru că actele contestate prin acţiune nu au acest caracter. Pe de altă parte, se reţine că Legea nr. 554/2004 nu poate fi aplicată retroactiv, iar actele contestate de recurent nu erau supuse controlului judecătoresc prevăzut în legea anterioară a contenciosului administrativ, Legea nr. 29/1990, dat fiind că au fost emise anterior datei de intrare în vigoare a legii.
Susţinerile formulate în recurs cu privire la fondul pricinii, nu pot fi examinate, întrucât litigiul a fost soluţionat prin admiterea unei excepţii de procedură, fără a se judeca acţiunea pe fond.
În consecinţă, nefiind motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, recursul declarat de I.F. va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de I.F. împotriva sentinţei civile nr. 35 din 20 februarie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3486/2006. Contencios. Despăgubire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3494/2006. Contencios. Anulare certificat de... → |
|---|
