ICCJ. Decizia nr. 3486/2006. Contencios. Despăgubire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3486/2006
Dosar nr. 3049/1/2006
Şedinţa publică din 18 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 21 noiembrie 2005, la Curtea de Apel Galaţi, reclamanta SC A.P. SRL a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Apărării Naţionale - U.M. nr. 02494 Târgovişte, obligarea acesteia din urmă la achitarea contravalorii lucrărilor de amenajări efectuate cu ocazia derulării contractului de prestări servicii dintre cele două părţi, precum şi actualizarea sumei respective cu rata inflaţiei până la data formulării acţiunii.
La termenul de judecată din 20 decembrie 2005, pârâtul a invocat excepţia de necompetentă materială şi teritorială a instanţei.
Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 3 din 10 ianuarie 2006, a admis excepţiile invocate şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut, sub aspectul competenţei materiale, că obiectul acţiunii îl constituie cererea de despăgubire, în valoare de peste 330.900 RON formulată de reclamantă, fie în temeiul îmbogăţirii fără justă cauză a pârâtei, fie ca urmare a rezilierii contractului dintre ele, motiv pentru care, aplicabile sunt dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., potrivit cărora competenţa de soluţionare aparţine tribunalelor, în speţă Tribunalului Dâmboviţa.
Sub aspectul competenţei teritoriale, instanţa a apreciat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 7 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora „Cererile împotriva unei persoane juridice de drept privat se fac la instanţa sediului ei principal"; în consecinţă, competenţa aparţine Tribunalului Târgovişte în a cărui rază teritorială se află pârâta U.M. nr. 02494.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs, reclamanta SC A.P. SRL.
Recurenta-reclamantă a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, întrucât contractul de prestări servicii dintre părţi s-a încheiat în baza OUG nr. 60/2001, în urma unei licitaţii, iar în condiţiile în care parte în contract este un organ al administraţiei publice centrale, competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, aparţine curţii de apel.
Sub aspectul competenţei teritoriale s-a susţinut că aceasta aparţine Curţii de Apel Bucureşti în a cărei rază teritorială se află sediul Ministerului Apărării Naţionale, şi nu curţii de apel în a cărei rază se află U.M. nr. 02494 Târgovişte, întrucât aceasta, deşi parte în contract, nu are personalitate juridică.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins pentru următoarele considerente.
Împrejurarea că recurenta-reclamantă SC A.P. SRL a reziliat în mod unilateral, astfel cum rezultă din notificarea nr. 120 din 29 iunie 2004, contractul administrativ de prestări servicii încheiat cu intimata-pârâtă U.M. nr.02494 Târgovişte, a deplasat litigiul părţilor din sfera contenciosului administrativ, în cea a dreptului comercial, aplicabile în speţă fiind, nu dispoziţiile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, cum susţine recurenta, ci dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., potrivit căruia competenţa de soluţionare a litigiilor în materie comercială, al căror obiect este mai mare de 1 miliard, aparţine tribunalelor.
Sub aspectul competenţei teritoriale se reţine că atât regula generală din art. 5 C. proc. civ., potrivit căreia „Cererea se face la instanţa domiciliului pârâtului", cât şi cea alternativă din art. 10 alin. (4), potrivit căreia cererile privind obligaţii comerciale se soluţionează de către instanţa locului unde obligaţia a luat naştere sau aceea a locului plăţii, impun competenţa tribunalului în a cărui rază teritorială îşi are sediul intimata U.M. nr. 02494 Târgovişte, respectiv Tribunalul Dâmboviţa.
În consecinţă, constatând că nu există potrivit art. 304 şi 3041 C. proc. civ., motive de casare sau modificare a sentinţei pronunţate de instanţa de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC A.P. SRL Brăila împotriva sentinţei civile nr. 3 din 10 ianuarie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3485/2006. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3488/2006. Contencios. Anulare act... → |
|---|
