ICCJ. Decizia nr. 3502/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3502/2006
Dosar nr. 10785/1/2006
Şedinţa publică din 18 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, la data de 15 iulie 2005, reclamanta B.E. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 16232 din 23 februarie 2005, emisă de pârâtă şi recunoaşterea calităţii de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 562 din 26 septembrie 2005, a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantei, beneficiul drepturilor solicitate, pentru perioada 15 octombrie 1940 - 6 martie 1945, cu începere de la 1 noiembrie 2004.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că probele administrate în cauză fac dovada refugiului reclamantei din localitatea de domiciliu, în altă localitate, urmare a persecuţiilor etnice suferite.
În urma recursului declarat de pârâtă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 618 din 22 februarie 2006, a casat sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Cluj şi a trimis cauza, spre rejudecare, în vederea suplimentării probatoriilor, apreciind că acestea au fost insuficiente pentru a stabili cu certitudine situaţia de fapt.
Judecând cauza în fond după casare, Curtea de Apel Cluj, prin sentinţa civilă nr. 242 din 25 mai 2006, a admis acţiunea reclamantei, reţinând că susţinerile acesteia au fost pe deplin dovedite cu declaraţiile martorilor F.A. şi K.G., aceasta din urmă fiind audiată şi în instanţă, cu ocazia rejudecării fondului pricinii.
Împotriva acestei ultime sentinţe a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj.
Recurenta a susţinut că sintagma din textul legii „regimuri instaurate" se referă exclusiv la regimurile străine instaurate în România, iar lipsa unei asemenea ocupaţii străine în localitatea din care intimata a plecat, nu se poate vorbi de refugiu din motive etnice şi prin urmare, nu sunt aplicabile dispoziţiile Legii 189/2000.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii de natură etnică, fiind refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Dovada acestor împrejurări se poate face, potrivit art. 4 din HG nr. 127/2002, cu înscrisuri oficiale sau, în lipsa acestora, cu declaraţii de martori.
Intimata-reclamantă a făcut dovada atât a refugiului în altă localitate, cât şi a persecuţiei etnice care l-a provocat, în condiţiile legii, cu declaraţii de martori, dintre care unul audiat şi în faţa instanţei, unde şi-a menţinut depoziţia iniţială.
Întrucât rezultă în mod evident că în speţă este vorba de persecuţie din motive etnice suferită de un cetăţean român, din partea unui regim, cel antonescian, instaurat în România, în perioada indicată de lege, este lipsită de relevanţă naţionalitatea cetăţeanului respectiv sau care anume regim şi în ce zonă a ţării s-a exercitat persecuţia etnică; opinia contrară reprezentând o adăugare la lege, atâta vreme cât aceasta nu face nici un fel de distincţii pe aspectele menţionate.
Pentru aceste motive, constatând că nu există, potrivit art. 304 şi 3041 C. proc. civ., motive de casare sau modificare a hotărârii instanţei de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 242 din 25 mai 2006, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3500/2006. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 3503/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
