ICCJ. Decizia nr. 3503/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3503/2006
Dosar nr. 817/2/2006
Şedinţa publică din 18 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, la data de 12 ianuarie 2006, reclamanta I.S. a solicitat, în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, anularea hotărârii nr. 15562/874 din 9 decembrie 2005, emisă de pârâtă şi recunoaşterea calităţii de beneficiară a Legii nr. 189/2000, cu motivarea că părinţii ei au făcut obiectul schimbului de populaţie dintre România şi Bulgaria, urmare a tratatului încheiat între cele două ţări la data de 7 septembrie 1940, iar ea s-a născut în perioada strămutării acestora, la 20 ianuarie 1942.
Prin sentinţa civilă nr. 554 din 8 martie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi a obligat pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantei, drepturile solicitate, pentru perioada 20 ianuarie 1942 - 6 martie 1945.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că probele administrate în cauză fac dovada strămutării părinţilor reclamantei la data de 11 decembrie 1940, din comuna Haschioi, judeţul Durostor, (Bulgaria), în judeţul Tulcea, urmare a tratatului bilateral mai sus menţionat, precum şi a faptului că reclamanta s-a născut pe teritoriul României, după strămutarea familiei sale.
S-a mai reţinut că declaraţia de notorietate probează faptul că persoanele înscrise în declaraţia de avere şi în situaţia privind averea imobilă rurală, sunt părinţii reclamantei, menţionaţi, ca atare, în certificatul de naştere al acesteia, precum şi în certificatul de naştere al surorii reclamantei, căreia pârâta i-a recunoscut calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
În consecinţă, instanţa a apreciat că acordarea statutului de persoană strămutată, se impune dintr-un argument de echitate, în condiţiile în care reclamanta a suportat consecinţele situaţiei create, alături ceilalţi membri ai familiei sale, iar legea nu operează nici un fel de distincţii în acest sens, astfel cum rezultă din art. 1 al actului normativ.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 şi dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., susţinând că recurenta nu a făcut dovada identităţii dintre persoanele înscrise în declaraţiile imobiliare şi părinţii săi, menţionaţi ca atare în certificatul de naştere.
Recurenta a mai susţinut că cele două condiţii impuse beneficiarilor legii - persecuţia din motive etnice, cu consecinţa strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu - nu sunt întrunite în persoana intimatei, atâta vreme cât aceasta s-a născut şi a trăit tot timpul pe teritoriul Statului român.
Un alt argument în susţinerea recursului a fost acela că dispoziţiile legii nu fac referire în mod expres la copiii născuţi în perioada refugiului sau a strămutării părinţilor, singura categorie de moştenitori prevăzută în mod expres de lege fiind soţul supravieţuitor.
S-a susţinut, de asemenea, că nu pot beneficia de prevederile legii, decât persoanele concepute la momentul strămutării, acesta nefiind şi cazul intimatei, născută la mai mult decât un an după această dată.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins pentru următoarele considerente.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice, după cum urmează: lit. c) a fost strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin Normele de aplicare a ordonanţei, aprobate prin HG nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate şi cele expulzate, refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.
Textele legale au avut în vedere persecuţia din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de cetăţenie română, fără a face distincţie între părinţi şi copiii născuţi înainte sau în perioada strămutării, atâta vreme cât consecinţele traumatizante ale acestei experienţe au fost suportate de toţi membrii familiei, iar scopul legii este acela al acordării unor drepturi compensatorii.
Privitor la împrejurarea că se contestă de către recurenta-pârâtă, identitatea dintre titularii declaraţiilor imobiliare şi părinţii reclamantei, se apreciază că acest aspect a fost clarificat prin declaraţiile de notorietate aflate la dosar, astfel cum corect s-a reţinut de instanţa de fond şi la care recurenta a achiesat, atunci când a recunoscut martorei B.C., sora reclamantei şi fratelui acesteia, E.V., calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, astfel cum rezultă din hotărârile acesteia aflate la dosarul de fond.
Aşa fiind, instanţa de fond a apreciat în mod judicios ca fiind îndeplinite în cauză cerinţele Legii nr. 189/2000.
Faţă de aceste considerente, constatând că potrivit art. 304 şi 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 554 din 8 martie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3502/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3504/2006. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
