ICCJ. Decizia nr. 3507/2006. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3507/2006
Dosar nr. 61/1/2000
Şedinţa publică din 18 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 21 ianuarie 1999, astfel cum a fost completată, reclamanta SC E.I. SRL Craiova a chemat în judecată Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj, solicitând anularea deciziei nr. 597 din 24 martie 1999, a dispoziţiei nr. 45 din 15 iulie 1998 şi a procesului-verbal nr. 217 din 2 martie 1998, prin care s-a dispus virarea la bugetul de stat a sumei de 495.631.030 lei reprezentând, accize, T.V.A. şi majorări de întârziere.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că organele financiare au interpretat eronat prevederile Legii nr. 82/1991 privind conţinutul facturilor fiscale întocmite de firmele partenere, ale Legii nr. 42/1993 şi ale OUG nr. 3/1992, referitoare la accizele şi T.V.A. datorate.
Prin sentinţa nr. 439 din 8 octombrie 1999, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, a admis acţiunea şi a dispus anularea actelor administrative atacate şi exonerarea reclamantei de răspundere.
Pentru a formula această hotărâre, instanţa a reţinut că este nelegală Decizia emisă în procedura administrativă prealabilă de către Ministerul Finanţelor Publice, care s-a dezînvestit cu motivarea că în cauză există dosar penal, în loc să procedeze la judecarea pe fond a contestaţiei.
Pronunţându-se pe fondul litigiului, instanţa a reţinut că reclamanta nu este producător de băuturi alcoolice, ci doar a cumpărat astfel de produse, încât nu avea obligaţia de a calcula şi achita accize şi respectiv, taxă pe valoarea adăugată aferentă.
Împotriva sentinţei au declarat recurs, Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, s-a învederat pe de o parte că instanţa de fond trebuia să dispună suspendarea judecăţii, până la soluţionarea cauzei penale în care era implicat şi administratorul societăţii.
Pe de altă parte, instanţa nu a avut în vedere faptul că documentele contabile ce au format obiectul controlului fiscal, nu sunt conforme cu realitatea, rezultând neîndoielnic că societatea reclamantă a cumpărat alcool care a fost transformat în băuturi alcoolice, fără să fie calculate, înregistrate şi virate la bugetul de stat accizele legal datorate.
Judecarea cauzei a fost suspendată, potrivit art. 244 pct. 2 C. proc. civ., între 10 ianuarie 2001 şi 14 mai 2004 şi 25 iunie 2004 - 27 iulie 2006.
În Şedinţa publică din 15 septembrie 2006 s-a depus la dosar Decizia penală nr. 1093 din 31 octombrie 2005 a Curţii de Apel Craiova, prin care s-a dispus încetarea procesului penal împotriva inculpatului U.C., administratorul firmei, urmare a prescripţiei răspunderii penale.
Analizând actele pe lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate şi cu prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis şi a se dispune casarea sentinţei şi pe fond, respingerea acţiunii.
Astfel, organele financiare au stabilit în sarcina reclamantei, prin procesul-verbal de control, obligaţii fiscale în valoare de 495.631.030 lei, reprezentând accize, T.V.A. şi majorări de întârziere. Acest înscris a fost menţinut prin dispoziţia nr. 45/1998 a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Dolj, iar prin Decizia nr. 597 din 24 martie 1999, Ministerul Finanţelor Publice a constatat că nu se poate învesti cu soluţionarea pe fond a contestaţiei, întrucât cauza constituie obiectul unui dosar penal, administratorul firmei, U.C., fiind trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală şi fals.
Între timp, procesul penal a fost definitiv soluţionat, prin Decizia nr. 1093/2005 dispunându-se încetarea procesului penal, urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale a inculpatului U.C.
În cadrul procesului penal a fost rezolvată şi latura civilă a cauzei, menţinându-se obligarea fostului administrator al societăţii reclamante la plata către partea civilă Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj, a sumei totale de 479.938.644 lei, în solidar cu alţi 3 inculpaţi. În acelaşi timp, a fost respins recursul părţii civile care îşi majorase pretenţiile la suma de 1.481.114.877 lei.
Curtea reţine, astfel cum s-a demonstrat cu autoritate de lucru judecat în procesul penal, că sunt reale constatările organului de control, în sensul că reclamanta nu a achiziţionat băuturi alcoolice, ci alcool, pe care l-a procesat, fără a achita accizele şi T.V.A. datorate.
În consecinţă, actele administrative încheiate fiind legale şi temeinice, Curtea, admiţând recursul, va casa sentinţa şi va respinge acţiunea, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Dolj, în nume propriu, în numele Direcţiei Controlului Fiscal de Stat şi în numele Ministerului Finanţelor Publice, împotriva sentinţei civile nr. 439 din 8 decembrie 1999, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi pe fond, respinge acţiunea formulată de SC E.I. SRL Craiova, ca nefondată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3504/2006. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 3509/2006. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
