ICCJ. Decizia nr. 3510/2006. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3510/2006
Dosar nr. 5434/2/2006
Şedinţa publică din 18 octombrie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea pronunţată la 15 mai 2006, în dosarul nr. 10.455/3/2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a dispus sesizarea secţiei de contencios administrativ a aceleiaşi instanţe, în baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 3 pct. 1 C. proc. civ., pentru soluţionarea excepţiei de nelegalitate a HG nr. 1822/2004, invocată de reclamantul P.I., în litigiul având ca obiect recalcularea vechimii în muncă şi a drepturilor de pensie, prin recunoaşterea dreptului la încadrarea în grupa I de muncă a perioadei 15 noiembrie 1971 - 31 noiembrie 2001.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa civilă nr. 1653 din 4 iulie 2006, prin care a admis excepţia invocată de reclamant şi, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, a constatat nelegalitatea HG nr. 1822/2004 privind stabilirea locurilor de muncă şi activităţilor cu condiţii deosebite, speciale şi alte condiţii specifice pentru poliţişti.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a considerat că HG nr. 1822/2004, care prevede că dispoziţiile sale se aplică poliţiştilor în activitate, este nelegală, pentru că încalcă Legea nr. 179/2004 şi art. 16 din Constituţie, prin crearea unei situaţii discriminatorii între poliţiştii în activitate şi poliţiştii pensionari, care şi-au desfăşurat activitatea în aceleaşi condiţii de muncă sau în condiţii asemănătoare.
Împotriva acestei sentinţe, au declarat recurs, pârâţii Guvernul României, Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Inspectoratul General al Poliţiei Române, solicitând casarea hotărârii, ca nelegală şi netemeinică.
În primul motiv de recurs, s-a solicitat modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii, ca inadmisibilă, a excepţiei de nelegalitate, cu motivarea că Legea nr. 554/2004 nu se aplică actelor administrative adoptate sau emise înainte de data intrării în vigoare a legii - 6 ianuarie 2005, indiferent dacă au caracter normativ sau individual.
Prin cel de-al doilea motiv de recurs, invocat pe fondul cauzei, recurenţii au susţinut că a fost greşit admisă excepţia de nelegalitate a HG nr. 1822/2004, care cuprinde norme imperative cu privire la poliţiştii în activitate, dar fără menţiuni referitoare la poliţiştii pensionaţi, ceea ce nu poate constitui o discriminare sau o încălcare a principiului constituţional al egalităţii, cu atât mai mult, cu cât instanţa de fond nu are atribuţii în controlul de constituţionalitate şi al actelor de discriminare.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs, Inspectoratul General al Poliţiei Române a arătat că HG nr. 1822/2004 nu poate fi aplicată intimatului, pentru că a fost adoptată după încetarea raporturilor sale de muncă, iar Guvernul României a precizat că pentru poliţiştii pensionari, actul normativ sus-menţionat cuprinde dispoziţii tranzitorii care permit, în vederea stabilirii pensiei de serviciu, să fie luate în considerare perioadele recunoscute în baza legislaţiei anterioare ca fiind lucrate în condiţii de muncă deosebite sau speciale.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi cu dispoziţiile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile şi va casa hotărârea instanţei de fond, pentru următoarele considerente:
Motivul de recurs privind inadmisibilitatea excepţiei de nelegalitate este neîntemeiat faţă de reglementarea cuprinsă în art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care prevede că legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate.
Pe fondul cauzei, criticile formulate de recurenţi sunt întemeiate, constatându-se că a fost greşit admisă excepţia de nelegalitate a HG nr. 1822/2004.
HG nr. 1822/2004, privind stabilirea locurilor de muncă şi activităţilor cu condiţii deosebite, speciale şi alte condiţii specifice pentru poliţişti, a fost adoptată în temeiul art. 108 din Constituţia României, art. 9 alin. (3) şi art. 24 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 179/2004 privind pensiile de stat şi alte drepturi de asigurări sociale ale poliţiştilor, art. 19 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi art. 9 din Legea nr. 108/1999 privind înfiinţarea şi organizarea Inspecţiei Muncii.
Constatând neconcordanţa dintre întregul conţinut al acestui act normativ şi totalitatea dispoziţiilor legii în executarea căreia a fost emis, şi anume, Legea nr. 179/2004, instanţa de fond s-a pronunţat asupra ceea ce nu s-a cerut prin excepţia de nelegalitate invocată.
Legătura cu fondul litigiului de asigurări sociale şi admisibilitatea excepţiei de nelegalitate au fost stabilite în raport cu obiectul acţiunii de recalculare a drepturilor de pensie ale intimatului-reclamant şi cu calitatea sa de poliţist, la data pensionării.
În consecinţă, la soluţionarea excepţiei de nelegalitate, instanţa de fond trebuia să analizeze numai acele prevederi ale actului normativ, contestat pe cale incidentă, care sunt susceptibile să producă efecte juridice vătămătoare faţă de intimatul-reclamant, datorită neconformităţii lor cu Legea nr. 179/2004.
Astfel, se constată că HG nr. 1822/2004 a fost adoptată în baza art. 9 şi 24 din Legea nr. 179/2004, şi numai în funcţie de conţinutul acestora trebuia examinată excepţia invocată.
Dispoziţiile art. 9 şi 24 din Legea nr. 179/2004 cuprind reglementarea cu caracter general a condiţiilor de muncă în care se desfăşoară activitatea poliţiştilor şi a procentelor de stabilire a pensiei în funcţie de condiţiile efective de muncă.
Raportat la domeniul de aplicare al acestor dispoziţii legale, care nu cuprind menţiuni referitoare la poliţiştii în activitate sau la cei pensionaţi, HG nr. 1822/2004 a fost legal adoptată pentru stabilirea locurilor de muncă şi activităţilor cu condiţii deosebite, speciale şi alte condiţii specifice pentru poliţişti.
În realitate, motivele pentru care a fost invocată excepţia de nelegalitate, vizează interpretarea şi aplicarea HG nr. 1822/2004, în litigiul de asigurări sociale, iar nu conformitatea acestui act normativ cu Legea nr. 179/2004 şi cu art. 16 din Constituţia României.
Pentru considerentele expuse, Curtea va admite recursurile, va casa hotărârea atacată şi va respinge excepţia de nelegalitate a HG nr. 1822/2004, invocată de intimatul-reclamant P.I.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Ministerul Administraţiei şi Internelor, Inspectoratul General al Poliţiei Române şi Guvernul României împotriva sentinţei civile nr. 1653 din 4 iulie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi respinge excepţia de nelegalitate a HG nr. 1822/2004.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3509/2006. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 3512/2006. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
