ICCJ. Decizia nr. 3512/2006. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3512/2006
Dosar nr. 13806/1/2006
Şedinţa publică din 18 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 15 noiembrie 2005, reclamanţii W.R. şi R.A.S. au chemat în judecată pe Primarul municipiului Sibiu, solicitând anularea dispoziţiei nr. 1453 din 4 iulie 2005, prin care s-a respins cererea de restituire în natură a unei cote părţi din imobilul situat pe str. C., Sibiu.
În cadrul cererii, reclamantul a invocat excepţia de nelegalitate a Cap. II pct. 1.4 lit. b) alin. ultim din HG nr. 498/2003 privind Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001.
Prin încheierea din 15 noiembrie 2005, Tribunalul Sibiu, secţia civilă, a dispus sesizarea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea excepţiei de nelegalitate.
Această din urmă instanţă, prin sentinţa civilă nr. 39 din 20 februarie 2006, a respins excepţia de nelegalitate, reţinând, în esenţă, că prevederile pct. 1.4 lit. b) din HG nr. 498/2003 nu fac decât să interpreteze dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 10/2001, în sensul precizării noţiunii de „imobile preluate abuziv", fără a adăuga sau contraveni prevederilor art. 2 lit. g) şi h) din lege, în care se arată ce anume se înţelege prin sintagma respectivă, raportat la noţiunile „cu titlu valabil" sau „fără titlu valabil", după caz.
Împotriva sentinţei au declarat recurs, reclamanţii W.R. şi R.A.S., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamanţii au arătat că prevederea atacată foloseşte noţiunea „nu constituie preluări abuzive", în condiţiile în care art. 2 lit. g) şi h) din Legea nr. 10/2001 prevăd că prin sintagma „imobil preluat abuziv" se poate înţelege şi imobil preluat cu titlu valabil.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate şi cu prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis şi a se dispune casarea sentinţei şi admiterea excepţiei de nelegalitate.
Potrivit pct. 1.4 lit. b) alin. ultim din HG nr. 498/2003, în situaţia în care imobilele au fost preluate cu plată în baza Decretului nr. 223/1974, urmează a se considera că preluarea nu a fost abuzivă, persoana fiind îndestulată rezonabil din preţul primit sau având vocaţia de a fi îndestulată rezonabil dacă înstrăina imobilul înainte de formalizarea intenţiei de a părăsi ţara.
În condiţiile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998, fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale, şi bunurile dobândite de stat în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituţiei, a tratatelor internaţionale la care România era parte şi a legilor în vigoare la data preluării.
Potrivit art. 2 lit. g) din Legea nr. 10/2001 pot fi considerate a fi preluate abuziv, nu numai bunurile dobândite fără titlu valabil, ci şi cele preluate în baza unui titlu valabil, împrejurare în raport cu care prevederile pct. 1.4 lit. b) alin. ultim din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 498/2003, modifică esenţial dispoziţiile actului normativ în executarea căruia au fost emise.
Astfel cum rezultă din cuprinsul Legii nr. 10/2001 şi s-a stabilit în doctrină şi jurisprudenţă, calificarea ca fiind o „preluare abuzivă" a unui imobil, în sensul existenţei sau nu a unui „titlu valabil", este atributul exclusiv al instanţelor de judecată învestite să soluţioneze acţiuni intentate în baza Legii nr. 10/2001.
În raport cu cele expuse mai sus, Curtea va admite recursul, şi, în urma casării sentinţei, va admite excepţia invocată şi va constata ca fiind nelegale dispoziţiile atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de W.R. şi R.A.S. împotriva sentinţei civile nr. 39/CA din 20 februarie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi pe fond, admite excepţia de nelegalitate a prevederilor Cap. II pct. 1.4 lit. b) alin. ultim din HG nr. 498/2003, formulată de reclamanţi.
Constată că dispoziţiile sus-menţionate sunt nelegale.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 octombrie 2006.
← ICCJ. Decizia nr. 3510/2006. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 3513/2006. Contencios. Anulare act de control... → |
---|