ICCJ. Decizia nr. 3514/2006. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3514/2006
Dosar nr. 6335/1/2006
Şedinţa publică din 18 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 29 septembrie 2005, C.C., judecător la Judecătoria Piatra-Neamţ, a formulat recurs împotriva hotărârii nr. 20 din 26 ianuarie 2005 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
În motivarea cererii de recurs, recurentul arată că prin adresa nr. 853/C din 18 octombrie 2004, Parchetul Naţional Anticorupţie a solicitat ministrului justiţiei, în baza art. 100 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, încuviinţarea măsurilor preventive, respectiv arestarea şi perchiziţionarea învinuitului C.C.
Prin adresa nr. 1748 din 18 septembrie 2004, Ministerul Justiţiei a încuviinţat luarea măsurii reţinerii, percheziţiei şi arestării preventive faţă de învinuitul C.C., iar prin Ordonanţa nr. 40/P din 19 octombrie 2004, Parchetul Naţional Anticorupţie - Serviciul Teritorial Bacău a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva aceleiaşi persoane.
Se precizează că prin Hotărârea nr. 20 din 26 ianuarie 2005, actul administrativ atacat, s-a dispus suspendarea sa din funcţia de magistrat, începând cu data de 19 octombrie 2004, data ordonanţei de punere în mişcare a acţiunii penale, invocându-se dispoziţiile art. 60 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul magistraţilor.
Recurentul susţine că măsura suspendării sale din funcţie este nelegală, deoarece dispune în mod retroactiv asupra raporturilor sale de serviciu, respectiv începând cu data de 19 octombrie 2004, deşi a fost adoptată la 26 ianuarie 2004; totodată, hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii se întemeiază pe un act nul absolut, respectiv Ordonanţa nr. 40/P/2004 a Parchetului Naţional Anticorupţie - Serviciul Teritorial Bacău, care a fost emisă fără ca în cauză să existe încuviinţarea ministrului justiţiei sau a Consiliului Superior al Magistraturii, pentru punerea în mişcare a acţiunii penale. Potrivit adresei nr. 1748 din 18 septembrie 2004, Ministerul Justiţiei a încuviinţat numai măsurile preventive ale percheziţiei, reţinerii şi arestării preventive faţă de învinuitul C.C., iar nu şi punerea în mişcare a acţiunii penale.
De asemenea, recurentul susţine că nici încuviinţarea privind măsurile preventive, nu a fost emisă de organul competent, deoarece, potrivit Legii nr. 303/2004, această încuviinţare poate fi emisă numai de secţiile Consiliului Superior al Magistraturii sau de ministrul justiţiei, iar adresa nr. 1748 din 18 septembrie 2004 a fost emisă de un secretar de stat din cadrul Ministerului Justiţiei şi ştampilată cu parafa de secretar de stat.
Alăturat cererii de recurs s-au depus în copie: Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 20 din 26 ianuarie 2005, adresa nr. 853/C din 18 octombrie 2004 a Parchetului Naţional Anticorupţie, adresa nr. 1748 din 18 septembrie 2004 a Ministerului Justiţiei, Ordonanţa nr. 40/P din 19 octombrie 2004 a Parchetului Naţional Anticorupţie Bacău, sentinţa penală nr. 2/1999 (aceasta a reprezentând practică judiciară), Decizia nr. 391 din 5 octombrie 2004, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a art. 100 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 303/2004, sentinţa civilă nr. 5 din 23 februarie 2006, sentinţa penală nr. 5 din 23 februarie 2006 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală (nedefinitivă), prin care s-a dispus, în baza art. 333 C. proc. pen., restituirea cauzei la Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti, în vederea îndeplinirii corespunzătoare a dispoziţiilor art. 100 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, în vigoare la data săvârşirii faptei de către inculpat.
Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea recursului, invocând, în principal, excepţia tardivităţii acestei căi de atac, iar în subsidiar, netemeinicia acesteia.
În motivarea întâmpinării se arată că Hotărârea nr. 20 din 26 ianuarie 2005 a fost publicată pe site-ul Consiliului Superior al Magistraturii pe data emiterii sale, dată în raport cu care recursul este tardiv.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea urmează a respinge excepţia tardivităţii recursului.
În speţă, intimatul nu a făcut dovada comunicării hotărârii atacate, iar potrivit art. 60 alin. (1) lit. a), Consiliul Superior al Magistraturii comunică de îndată magistratului şi conducerii instanţei sau parchetului unde acesta funcţionează, hotărârea prin care s-a dispus suspendarea din funcţie.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, Curtea reţine că prin Hotărârea nr. 20 din 26 ianuarie 2005, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a dispus suspendarea din funcţie a recurentului, începând cu data de 19 octombrie 2004, întrucât a fost pusă în mişcare acţiunea penală împotriva sa, în temeiul art. 254 alin. (1) C. proc. civ., pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită; această hotărâre a avut la bază Ordonanţa nr. 40/P/2004 de punere în mişcare a acţiunii penale.
Potrivit art. 60 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004, „Magistratul este suspendat din funcţie [….] când a fost pusă în mişcare acţiunea penală împotriva sa", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, „Suspendarea din funcţie se dispune de Consiliul Superior al Magistraturii".
Curtea apreciază că în raport cu dispoziţiile legale citate, autoritatea emitentă a hotărârii atacate a verificat îndeplinirea condiţiei prevăzute pentru existenţa cazului de suspendare din funcţie a magistratului, respectiv existenţa actului de punere în mişcare a acţiunii penale, emis de organul competent; existenţa acestui act este de necontestat în cauză.
Deşi recurentul invocă o serie de vicii ale acestui act, în sensul că nu a existat încuviinţarea organului competent pentru punerea în mişcare a acţiunii penale şi nici pentru arestare sau percheziţie - susţineri în urma cărora s-a dispus restituirea cauzei la Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti, în vederea îndeplinirii corespunzătoare a dispoziţiilor art. 100 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, în vigoare la data săvârşirii faptei (conform sentinţei penale nr. 5/2006 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală), Curtea constată că, Consiliul Superior al Magistraturii nu era competent să pronunţe cu privire la legalitatea unui act de procedură penală (ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale), textul art. 60 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 nepermiţându-i decât să constate existenţa cazului de suspendare din funcţie.
Pe cale de consecinţă, susţinerea recurentului, referitoare la neîndeplinirea atribuţiilor legale de către Consiliul Superior al Magistraturii, este neîntemeiată şi urmează a fi respinsă, Hotărârea din 26 ianuarie 2005 fiind legal emisă în raport cu existenţa, la acea dată, a Ordonanţei nr. 40/P/2004.
Este întemeiată, însă, critica recurentului referitoare la data producerii efectelor suspendării din funcţie, deoarece din interpretarea literală a art. 60 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 303/2004, rezultă că această măsură, deşi are la bază actul punerii în mişcare a acţiunii penale, „se dispune prin hotărâre a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii", neexistând practic până la data adoptării hotărârii; în consecinţă, Consiliul Superior al Magistraturii nu putea dispune o astfel de măsură cu efect retroactiv, Curtea urmând să anuleze parţial hotărârea atacată, respectiv cu privire la data de la care îşi produce efectele.
Pentru considerentele menţionate, Curtea urmează să admită recursul, cu referire la art. 29 pct. 7 din Legea nr. 247/2005, privind reforma în domeniul proprietăţii şi justiţiei, modificând parţial hotărârea atacată, respectiv numai cu privire la data suspendării din funcţie a recurentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.C. împotriva Hotărârii nr. 20 din 26 ianuarie 2005 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
Modifică în parte hotărârea atacată, în sensul că măsura suspendării din funcţie începe de la 26 ianuarie 2005.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 18 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3513/2006. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 3515/2006. Contencios. Despăgubire. Recurs → |
|---|
