ICCJ. Decizia nr. 3520/2006. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3520/2006
Dosar nr. 508/1/2006
Şedinţa publică din 19 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 11 iulie 2005, reclamanta SC E.F. SRL Constanţa a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Banca Naţională a României, anularea Ordinului nr. 65 din 28 iunie 2005, emis de Prim Vicepreşedintele B.N.R.
Reclamanta a arătat că, prin ordinul menţionat, a fost sancţionată cu suspendarea parţială, pe o perioadă de 30 de zile de la data comunicării, a autorizaţiei acordată de Banca Naţională a României, pentru punctele de schimb valutar situate în Constanţa, la adresele din B-dul D., B-dul I.G., str. Ş.M., precum şi cel din str. M.V.
În subsidiar, s-a solicitat schimbarea încadrării sancţiunii, respectiv aplicarea art. 57 lit. a) sau b) din Legea nr. 312/2004, privind statutul Băncii Naţionale a României, în loc de art. 57 lit. c) din aceeaşi lege.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1787 din 2 noiembrie 2005, a respins acţiunea, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că pârâtul a aplicat reclamantei, prin actul administrativ în discuţie, sancţiunea constând în suspendarea parţială pe o perioadă de 30 de zile pentru punctele de schimb valutar menţionate, având în vedere atât conduita anterioară a acesteia, cât şi abaterile constatate prin procesele-verbale de control, apreciind corect în raport cu prevederile legale în materie, astfel că susţinerile din acţiune sunt neîntemeiate.
Împotriva sentinţei sus menţionate a declarat recurs, în termen legal SC E.F. SRL Constanţa, prin care s-a solicitat admiterea căii de atac şi reformarea hotărârii atacate, în sensul diminuării sancţiunii aplicate de Banca Naţională a României.
A învederat recurenta, în esenţă, că individualizarea sancţiunii aplicate de Banca Naţională a României nu s-a făcut în raport cu gravitatea faptelor săvârşite, cu atât mai mult, cu cât abaterile constatate prin procesele-verbale de control anterioare au fost sancţionate de fiecare dată.
Recursul este nefondat.
Prin Ordinul nr. 65 din 28 iunie 2005 al Prim Guvernatorului Băncii Naţionale a României, reclamanta SC E.F. SRL Constanţa a fost sancţionată cu suspendarea parţială, pe o perioadă de 30 de zile de la data primirii comunicării, a autorizaţiei acordată de Banca Naţională a României pentru punctele de schimb valutar situate în Constanţa, la adresele din B-dul D. (cod statistic C 669.14.002.14), B-dul I.G. (cod statistic C 669.14.001.14), str. Ş.M. (cod statistic C 669.14.009.14), str. Ş.M. (cod statistic C 669.14.008.14), str. Ş.M., incinta T.M. (cod statistic C 669.14.048.14) şi str. M.V. (cod statistic C 669.14.006.14), pe temeiul nerespectării prevederilor art. 21 şi art. 23 alin. (4) din Instrucţiunile privind efectuarea operaţiunilor de schimb valutar cu numerar şi substitute de numerar pentru persoane fizice pe teritoriul României - Anexa nr. 2 la Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 1/2004 privind efectuarea operaţiunilor valutare, consemnate în procesele-verbale nr. 1, nr. 2, nr. 3 şi nr. 6 din 23 martie 2006, încheiate de Serviciul Inspecţie Bancară din cadrul sucursalei Constanţa a Băncii Naţionale a României.
În concret, prin procesele-verbale sus menţionate s-a reţinut că bonurile fiscale (pentru schimb valutar) nu conţineau elementele minimale prevăzute de art. 23 alin. (4) din „Instrucţiunile privind efectuarea operaţiunilor de schimb valutar cu numerar şi substitute de numerar pentru persoane fizice pe teritoriul României" - Anexa nr. 2 la Regulamentul nr. 1/2004 privind efectuarea operaţiunilor valutare, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv denumirea şi adresa emitentului, precum şi codul statistic al punctului de schimb valutar, şi că, la unele puncte de schimb valutar, nu existau listele cursurilor de schimb de vânzare/cumpărare pentru valuta convertibilă şi substitute de numerar aferente tranzacţiilor consemnate într-un bon fiscal, fiind încălcate, astfel, prevederile art. 21 din aceleaşi instrucţiuni.
Individualizarea sancţiunii aplicate recurentei, anume cea a suspendării parţiale, pe un termen de 30 de zile, a autorizaţiei acordate de Banca Naţională a României, s-a realizat cu respectarea prevederilor legale, respectiv a dispoziţiilor art. 57 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României, prin aplicarea principiului proporţionalităţii în raport cu gravitatea abaterilor săvârşite şi cu luarea în considerare a împrejurării că anterior, în cursul lunii aprilie 2005, reclamanta a mai fost sancţionată cu amendă de 25.000.000 lei, tot pentru nerespectarea prevederilor legale referitoare la efectuarea operaţiunilor valutare, astfel că nu se impune înlocuirea sancţiunii aplicate, cu una din sancţiunile prevăzute de art. 57 alin. (1) lit. a) (avertisment scris) sau b) (amendă de la 5.000.000 lei, la 50.000.000 lei) din Legea nr. 312/2004.
În aceste condiţii, cum hotărârea instanţei de fond este temeinică şi legală, urmează a fi respins, ca nefondat, recursul declarat împotriva sentinţei civile nr. 1787 din 2 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC E.F. SRL Constanţa împotriva sentinţei civile nr. 1787 din 2 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3519/2006. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3522/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
