ICCJ. Decizia nr. 3526/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3526/2006
Dosar nr. 5756/1/2006
Şedinţa publică din 19 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul D.Z. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, anularea hotărârii nr. 5388 din 31 ianuarie 2006, stabilirea calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000 şi plata drepturilor prevăzute de OG nr. 105/1999, începând cu luna următoare depunerii cererii.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 177/CA din 6 martie 2006, a admis contestaţia, a anulat hotărârea contestată şi a stabilit reclamantului, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, în cauză, este de necontestat că reclamantul s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta, susţinând, în esenţă, că reclamantul, fiind născut ulterior datei strămutării părinţilor săi, nu se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Recursul este întemeiat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
În conformitate cu prevederile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., „judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale".
În speţă, materialul probator administrat este insuficient pentru a conduce la concluzia unor împrejurări de fapt pe deplin stabilite, la care să se facă o corectă aplicare a legii.
Dovedirea situaţiilor prevăzute de art. 1 din Legea nr. 189/2000 se face cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar în cazul când nu este posibil, prin declaraţii de martori sau orice alt mijloc de probă prevăzut de lege.
Probele administrate în cauză nu sunt pe deplin convingătoare privind faptul generator de drepturi.
Înscrisurile depuse la dosar evidenţiază existenţa unor contradicţii cu privire la numele şi vârsta tatălui reclamantului.
Astfel, din certificatul de deces rezultă că tatăl reclamantului avea ca nume Z., iar ca prenume D., în timp ce în certificatul de naştere este trecut la nume D. şi la prenume Z., iar în extrasul de pe tabloul cu evacuaţii din Cadrilater a fost trecut ca S.Z.
Pe de altă parte, din aceleaşi înscrisuri, rezultă că Z.D. s-a născut la 14 august 1896, iar din certificatul de naştere al reclamantului rezultă că la 30 iulie 1942, tatăl acestuia avea 44 ani, vârstă care nu corespunde cu data naşterii sale.
Pentru a stabili cu certitudine incidenţa prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 şi pentru a vedea dacă intimatul-reclamant este îndreptăţit la acordarea drepturilor compensatorii, se impune completarea probatoriului cu privire la cele arătate.
Faţă de cele ce preced, recursul va fi admis, se va casa sentinţa atacată şi va fi trimisă cauza spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Tulcea împotriva sentinţei civile nr. 177/CA din 6 martie 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3525/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3529/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
