ICCJ. Decizia nr. 3544/2006. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3544/2006
Dosar nr. 724/57/2006
Şedinţa publică din 19 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 1 iunie 2006, reclamanta C.I. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Educaţiei şi Cercetării - Centrul Naţional pentru Burse de Studii în Străinătate, solicitând următoarele:
1. să se dispună anularea măsurii neeligibilităţii dosarului de candidatură depus pentru bursa de studii postuniversitare de doctorat, de 3 ani în baza documentelor de colaborare bilaterală, adică în baza protocolului privind colaborarea şi schimburile între Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi Ministerul Învăţământului din Federaţia Rusă, la „Institutul de stat de limbă rusă A.S. Puşkin" din Moscova.
2. Obligarea pârâtului să-i acorde bursa de studii în străinătate solicitată, începând cu anul universitar 2006 - 2007.
3. Obligarea pârâtului în baza dispoziţiilor art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, la plata daunelor materiale în valoare de 50.000.000 lei (5.000 RON) şi a daunelor morale în valoare de 100.000.000 lei (10.000 RON), precum şi a cheltuielilor de judecată;
4. Să se dispună suspendarea executării măsurii luate de pârât privind considerarea ca neeligibil a dosarului său de candidatură pentru bursă de studii în străinătate, dosar pe care l-a depus personal la registratura Centrului Naţional pentru Burse de Studii în Străinătate, cu nr. de înregistrare 71755 din 16 februarie 2006.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că măsura respingerii dosarului său este nelegală, deoarece HG nr. 1861/2005, în baza căreia s-a emis dispoziţia respectivă de către pârât, reglementează înfiinţarea unei instituţii publice, astfel încât nu are nici o legătură cu soluţionarea dosarelor de candidatură pentru obţinerea burselor de studii - doctorat - în străinătate.
Acţiunea a fost înregistratăla Curtea de Apel Alba Iulia, sub nr. 742/57/2006.
Printr-o altă acţiune, înregistrată la Tribunalul Hunedoara, sub nr. 4660 din 4 mai 2006, reclamanta C.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Centrul Naţional pentru Burse de Studii în Străinătate, anularea măsurii de respingere a dosarului de candidatură pentru bursa de studii în străinătate şi să se dispună suspendarea executării acestei măsuri, până la soluţionarea cauzei.
În baza prevederilor art. 3 C. proc. civ. şi art. 10 din Legea nr. 554/2004, Tribunalul Hunedoara a declinat competenţa soluţionării cauzei, în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, prin sentinţa nr. 853/CA din 24 mai 2006.
Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia, sub nr. 1524/2006 şi, la termenul din 7 iulie 2006, instanţa a dispus conexarea acestui dosar la dosarul nr. 724/57/2006.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 120 din 7 iulie 2006, a respins acţiunea reclamantei.
Pentru a se pronunţa în sensul arătat în cele ce preced, instanţa de fond a reţinut, pe de o parte că actul atacat este dispoziţia din 6 martie 2006, prin care s-a constatat ca fiind neeligibil dosarul reclamantei, iar, pe de altă parte, că această dispoziţie este legală, fiind în concordanţă cu prevederile HG nr. 1861/2005.
Instanţa de fond a mai reţinut că, întrucât reclamanta a mai beneficiat de o bursă de studii în străinătate, suportată din venituri bugetare, cererea de acordare a unei noi burse, în mod corect a fost constatată ca neeligibilă, în baza prevederilor art. 3 alin. (1) lit. e) din HG nr. 1861/2005.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, reclamanta C.I., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.
În dezvoltarea motivelor de recurs, fără a le structura potrivit dispoziţiilor art. 3021 şi 304 C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 20 şi 28 din Legea nr. 554/2004, recurenta susţine, mai întâi, că instanţa de fond nu a respectat dispoziţiile art. 114 C. proc. civ., întrucât pârâtul nu a depus la dosar întâmpinare în termenul legal prevăzut de lege, iar instanţa nu a înlăturat întâmpinarea, ca tardiv depusă. De altfel, arată recurenta, intimatul-pârât nici nu s-a prezentat la instanţă, deşi a fost legal citat.
Printr-un alt motiv de recurs se invocă faptul că instanţa nu s-a pronunţat asupra unor înscrisuri depuse la dosar, hotărâtoare cauzei, în opinia recurentei, cum ar fi dispoziţiile prevăzute în art. 2 lit. a) şi art. 6 din Ordinul Ministerului Educaţiei şi Cercetării nr. 3248/2006. Aceasta, în condiţiile în care şi-a depus dosarul personal, achitând taxa cerută, fapt confirmat în scris de pârât.
Mai mult, arată recurenta-reclamantă, intimatul-pârât a încălcat, astfel, dispoziţiile art. 6 din Ordinul Ministerului Educaţiei şi Cercetării nr. 3248/2006.
Prin urmare, arată recurenta-reclamantă, instanţa de fond nu a avut în vedere încălcarea Ordinului Ministerului Educaţiei şi Cercetării nr. 3248/2006, de către intimatul-pârât.
Printr-un alt motiv de recurs se susţine că hotărârea atacată conţine motive străine de pricină, respectiv faptul că ar mai fi beneficiat de o bursă de studii, întrucât această chestiune nu face obiectul acţiunii sale şi intimatul-pârât s-a înfiinţat prin HG nr. 1861/2005, deci ulterior depunerii cererii sale.
În plus, arată recurenta-reclamantă, în mod greşit instanţa de fond a reţinut că în mod corect măsura atacată s-a întemeiat pe dispoziţiile HG nr. 1861/2005, act normativ ce reglementează doar înfiinţarea intimatului-pârât.
Ulterior, recurenta-reclamantă a formulat precizări şi memorii reiterând motivele de recurs, subliniind, pe de o parte, că dispoziţiile Ordinului Ministerului Educaţiei şi Cercetării nr. 5541/2005 şi anexa la acest ordin nu s-au aplicat în momentul în care şi-a depus dosarul, deoarece acestea ieşiseră din vigoare, dar nici nu se poate reţine că a beneficiat de vreo bursă din partea intimatului-pârât.
Examinând cauza, în raport cu toate criticile aduse soluţiei instanţei de fond, cu toate probele administrate, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Este cunoscut că Legea contenciosului administrativ, ca lege organică, reglementează atât aspectele materiale, cât şi cele procedurale în materie, conform art. 28 din lege, acestea din urmă completându-se cu dreptul comun în limitele prevăzute de acest text.
În baza dispoziţiilor art. 13 din Legea nr. 554/2004, instanţa poate solicita autorităţii, nu doar actul atacat împreună cu întreaga documentaţie ce a stat la baza emiterii acestuia, ci şi orice alte lucrări necesare pentru soluţionarea cauzei.
A admite teza sancţiunii decăderii cu privire la întâmpinare, invocată de recurenta-reclamantă, ar goli, astfel, de conţinut, dispoziţiile legale mai sus arătate.
De altfel, apărarea intimatului-pârât, criticată de recurenta-reclamantă, invocată în întâmpinare, este similară cu aceea comunicată recurentei-intimate, prin adresa nr. 16438/731/359 din 13 aprilie 2006.
În ceea ce priveşte absenţa în instanţă a intimatului-pârât, legal citat, această împrejurare nu are nici o relevanţă juridică dacă reclamanta este prezentă, dovada de citare a acestuia fiind suficientă pentru legala desfăşurare a procesului, conform dispoziţiilor art. 28 din Legea nr. 554/2004, coroborate cu cele ale art. 134 C. proc. civ.
Este de necontestat că în executarea dispoziţiilor Legii nr. 84/1995 şi a dispoziţiilor Constituţiei României a fost adoptată HG nr. 697/1996, privind acordarea de burse pentru stagii de studii universitare şi postuniversitare în străinătate (M. Of. nr. 199/26.08.1996), hotărâre care s-a modificat prin HG nr. 533/1998 (M. Of. nr. 340/9.09.1998).
De asemenea, prin HG nr. 997/1998 pentru înfiinţarea Oficiului Naţional al Burselor de Studii în Străinătate (M. Of. nr. 4/13.01.1999), s-a stabilit şi faptul că prin ordin al ministrului educaţiei naţionale se aprobă şi Regulamentul de organizare şi funcţionare al Oficiului.
În baza Ordinului nr. 5540/2005 s-a aprobat Regulamentul respectiv, încheindu-se şi documentele de colaborare bilaterală interguvernamentale şi interministeriale şi ofertele bilaterale de acordare a unor burse în străinătate.
De asemenea, prin Ordinul nr. 5541/2005 s-a aprobat Regulamentul de organizare şi desfăşurare a concursurilor naţionale pentru bursele de studii în străinătate, acordate în cadrul documentelor de colaborare bilaterală sau oferite în mod unilateral de alte state, iar prin Ordinul nr. 5613 din 13 decembrie 2005 s-a aprobat calendarul de desfăşurare a concursurilor naţionale pentru anul universitar 2006 - 2007.
Ulterior, s-a adoptat HG nr. 1861/2005 pentru înfiinţarea Centrului Naţional pentru Burse de Studii în Străinătate, prin reorganizarea Oficiului Naţional al Burselor de Studii în Străinătate (M. Of. nr. 29/12.01.2006).
Într-adevăr, prin această din urmă hotărâre a fost abrogată HG nr. 997/1998, dar tot prin această hotărâre s-a statuat cu privire la înfiinţarea Centrului Naţional pentru Burse de Studii în Străinătate, prin reorganizarea Oficiului Naţional al Burselor de Studii în Străinătate, nu doar din perspectivă structurală, cum greşit susţine recurenta-reclamantă, ci şi din perspectivă funcţională.
Aşadar, prin HG nr. 1861/2006, astfel cum corect a reţinut instanţa de fond, s-au prevăzut atât atribuţiile Centrului, cât şi limitele în acordarea burselor [art. 3 lit. e) din HG nr. 1861/2005].
Faptul că în 30 de zile de la intrarea în vigoare a acestei hotărâri urmau a se aproba noi regulamente, nu este, însă, de natură a face inaplicabil textul mai sus arătat în cazul unei cereri înregistrate la 16 februarie 2006 (cum susţine recurenta-reclamantă). Nici chiar plata taxelor achitate în baza Ordinului nr. 3248/2006 nu poate duce la inaplicabilitatea textului.
În plus, în condiţiile în care instanţa de fond a constatat că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 1 şi 18 din Legea nr. 554/2004, cu privire la capătul principal de acţiune, în mod corect a respins şi celelalte capete ale cererii.
Prin urmare, constatându-se că sentinţa atacată este legală şi temeinică, amplu şi corect motivată, iar criticile aduse acesteia, nefondate, se va respinge recursul declarat în cauză, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. şi cele ale Legii contenciosului administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta C.I. împotriva sentinţei civile nr. 120 din 7 iulie 2006 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3539/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3545/2006. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
