ICCJ. Decizia nr. 386/2006. Contencios. Refuz emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 386/2006
Dosar nr. 2330/2005
nr. 9738/1/2005
Şedinţa publică din 7 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 17 ianuarie 2005, D.F. a chemat în judecată Autoritatea Naţională de Control, Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Olt, solicitând anularea protocolului nr. 615.639/2003, încheiat de cele două autorităţi publice (pentru preluarea prin transfer în interesul serviciului sau transfer, a mai multor funcţionari publici), precum şi a deciziei nr. 59 din 20 ianuarie 2004, emisă de ultima pârâtă, ca nelegale.
De asemenea, a cerut obligarea pârâţilor, să-i recunoască calitatea „de angajat cu contract de muncă" pe durată nedeterminată, în funcţia de comisar în cadrul Gărzii Financiare, secţia Olt.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că pe baza protocolului încheiat între primii doi pârâţi, a fost trecut din funcţia de comisar superior, clasa I, al Gărzii Financiare, secţia Olt, în funcţia de consilier superior, clasa I, în cadrul pârâtei Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Olt.
În opinia sa, prin ambele acte juridice contestate, i s-a cauzat o vătămare gravă a dreptului la muncă, recunoscut de lege.
Prin sentinţa civilă nr. 195 din 6 mai 2005, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea, ca tardiv formulată.
Instanţa a reţinut că soluţia respectivă se impune, deoarece protocolul a cărei anulare s-a cerut, a fost încheiat la sfârşitul anului 2003, şi de existenţa lui reclamantul a luat cunoştinţă la data de 24 ianuarie 2004, aşa încât introducerea acţiunii, abia la 17 ianuarie 2005, s-a făcut cu depăşirea termenului de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
S-a apreciat, totodată, că nu există motive temeinice pentru aplicarea în speţă a prevederilor art. 11 alin. (2) din această lege şi chiar dacă reclamantul a făcut dovada exercitării recursului administrativ prevăzut de art. 5 al Legii nr. 29/1990, la 23 februarie 2004, termenele stabilite s-au împlinit în cursul lunii aprilie 2004.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, reclamantul D.F.
Recurentul a susţinut că în mod eronat curtea de apel a soluţionat litigiul, pe baza excepţiei de tardivitate a introducerii acţiunii. Că în realitate, data încheierii protocolului supus controlului jurisdicţional este aceea care a fost menţionată pe ultima filă a înscrisului, anume 22 ianuarie 2004.
În principal, s-a cerut casarea sentinţei şi trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă, pentru judecarea ei în fond, iar în subsidiar, modificarea hotărârii, în sensul admiterii acţiunii, astfel cum a fost formulată.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
Protocolul nr. 615.639/2003 a fost încheiat de ministrul finanţelor publice şi ministrul delegat pentru coordonarea autorităţilor de control, în vederea preluării de către Garda Financiară, a personalului, a unor drepturi şi obligaţii ce aparţineau la acea dată, Ministerului Finanţelor Publice. El consemnează o măsură luată prin acordul realizat de cei doi miniştrii, în temeiul art. 2 alin. (1) şi art. 18 din OUG nr. 91/2003 şi art. 84 din Legea nr. 188/1999, cu modificările şi completările ulterioare.
Actul în sine nu produce efecte juridice proprii, distincte de cele ale actelor a căror aplicare o face şi deci, el nu poate fi contestat pe care directă la instanţele de contencios administrativ.
Actul administrativ de autoritate, despre care reclamantul a afirmat că îi vatămă un drept subiectiv legitim, susceptibil a forma obiectul acţiunii în anulare, îl constituie, însă, Decizia nr. 59 din 20 ianuarie 2004, a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a judeţului Olt.
Din însăşi conţinutul acţiunii, rezultă că Decizia respectivă i-a fost înmânată lui D.F., sub semnătură, în ziua de 24 ianuarie 2004. El s-a adresat Comisarului general al Gărzii Financiare, cu un memoriu, la data de 23 ianuarie 2004, exprimându-şi nemulţumirea cu privire la măsura de modificare unilaterală a raportului său de serviciu.
Se constată, aşadar, că nu a existat o plângere prealabilă adresată de reclamant, autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, pentru revocarea în tot sau în parte a actului administrativ unilateral, conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în vigoare la data sesizării instanţei.
Pe de altă parte, faţă de data emiterii actului administrativ, dar şi de data la care expirase termenul legal pentru rezolvarea memoriului, acţiunea în anularea introdusă la 17 ianuarie 2005, era în adevăr tardivă.
Ţinând seama de această împrejurare, dar şi de lipsa unor motive temeinice care să atragă incidenţa în prezenta cauză a dispoziţiilor art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ, [referitoare la posibilitatea introducerii cererii, peste termenul de 6 luni prevăzut în alin. (1), dar nu mai târziu de 1 an de la data emiterii actului], fără temei se susţine în recurs că acţiunea a fost introdusă în termen.
Faţă de considerentele expuse în prezenta decizie, care parţial vor substitui motivarea din sentinţă, urmează a se respinge recursul reclamantului.
Văzând şi dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 29/1990, în vigoare la data emiterii deciziei nr. 59/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.F. împotriva sentinţei nr. 195 din 6 mai 2005 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 384/2006. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 389/2006. Contencios. Anulare act... → |
|---|
