ICCJ. Decizia nr. 383/2006. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 383/2006

Dosar nr. 1439/2005

nr. 6155/1/2005

Şedinţa publică din 6 februarie 2006

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiune în contencios administrativ, reclamantul R.M. a chemat în judecată pe pârâtul Oficiul Naţional pentru Refugiaţi, solicitând:

1. în principal, obligarea pârâtului să îi comunice în termen de 7 zile, elementele de identificare ale instituţiei cu competenţe în materie de siguranţă naţională şi ordine publică, numărul şi data documentului, la expeditor, ale actului prin care respectiva instituţie a sesizat la data de 18 noiembrie 2004, Oficiul Naţional pentru Refugiaţi, sesizare în urma căreia Oficiul Naţional pentru Refugiaţi a iniţiat o procedură de anulare a formei de protecţie acordate de Judecătoria sectorului 2, procedură finalizată în faza administrativă, prin hotărârea nr. 83201/h/GS din 19 iunie 2004, a Oficiul Naţional pentru Refugiaţi.

2. în subsidiar, în măsura în care pârâtul ar fi clasificat anumite informaţii referitoare la reclamant, să fie obligat să îi comunice acest fapt şi să declasifice respectivele informaţii.

Reclamantul a motivat că refuzul pârâtului îi aduce atingere dreptului la viaţă şi la un proces echitabil.

Prin sentinţa civilă nr. 282 din 21 februarie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul R.M. şi a obligat pârâtul Oficiul Naţional pentru Refugiaţi, să comunice reclamantului, denumirea instituţiei, numărul şi data actului prin care această instituţie a sesizat-o cu aspecte legate de activitatea reclamantului, ce s-a finalizat cu hotărârea nr. 83201/h/GS din 19 iunie 2004. A respins, ca rămas fără obiect, capătul subsidiar al cererii.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că reclamantul poate ataca în contencios administrativ, şi acte privind siguranţa naţională când, prin asemenea acte, îi sunt încălcate drepturi şi libertăţi ale omului.

Împotriva sentinţei sus-menţionate a declarat recurs, Ministerul Administraţiei şi Internelor - Oficiul Naţional pentru Refugiaţi care a motivat că în situaţia concretă este vorba de o informaţie clasificată care atrage automat incidenţa prevederilor Legii nr. 182/2002 şi că refuzul pârâtului de a comunica reclamantului, denumirea instituţiei, numărul şi data actului care face obiectul acţiunii, nu poate fi apreciat ca nejustificat.

Recursul este neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art. 15 din Legea nr. 182/2002, privind protecţia informaţiilor clasificate, prin informaţii clasificate se înţelege: „informaţiile, datele, documentele de interes pentru securitatea naţională, care, datorită nivelurilor de importanţă şi consecinţelor care s-ar produce ca urmare a dezvăluirii sau discriminării neautorizate, trebuie să fie protejate".

Interpretând prevederile citate anterior, se reţine că în acest text nu se face nici o distincţie între datele ce compun antetul unui document clasificat (în cauza de faţă interesând instituţia emitentă, data şi numărul acestuia) şi conţinutul acestuia.

Ca atare, refuzul recurentului de a comunica intimatului, denumirea instituţiei, numărul şi data actului care face obiectul acţiunii, nu poate fi apreciat ca nejustificat. Luând în consideraţie raţionamentul de mai sus, ar însemna ca prin prezentarea unor informaţii clasificate de către instituţia noastră, să fie încălcate prevederile Legii nr. 182/2002, privind protecţia informaţiilor clasificate.

Răsfrângerea accesului la anumite categorii de date şi informaţii, este incident, atât cetăţenilor români, cât şi celor străini, în egală măsură şi rezidă în cazul în speţă, în protejarea unei valori sociale primordiale a Statului român, şi anume, securitatea naţională. Pe cale de consecinţă, în Constituţia României care consacră principiile generale pe care se bazează întreaga legislaţie românească, sunt prevăzute şi excepţii care sunt de strictă interpretare şi aplicare.

Două dintre acestea vizează cazul de faţă, respectiv art. 31 alin (3) şi art. 49 alin. (1) din Constituţia României. Potrivit art. 31 alin. (1) este consacrat dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public, dar alin. (3) al aceluiaşi articol stipulează că: „dreptul la informaţie nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecţie ale tinerilor sau securitatea naţională", iar art. 49 alin. (1) (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi): exerciţiul unor drepturi sau libertăţi poate fi restrâns numai prin lege (în cazul de faţă Legea nr. 183/2002, privind informaţiile clasificate) şi numai dacă se impune, după caz, pentru apărarea securităţii naţionale".

Faţă de considerentele mai sus expuse, recursul declarat urmează a fi admis, cu consecinţa casării sentinţei atacate şi pe fond, a respingerii acţiunii formulate de R.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de Ministerul Administraţiei şi Internelor - Oficiul Naţional pentru Refugiaţi împotriva sentinţei civile nr. 282 din 21 februarie 2005, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi în fond, respinge acţiunea formulată de R.M., ca neîntemeiată.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 februarie 2006.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 383/2006. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs