ICCJ. Decizia nr. 3712/2006. Contencios. Alte cereri. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3712/2006
Dosar nr. 6410/1/2006
Şedinţa publică din 31 octombrie 2006
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Prin Decizia nr. 472 din 5 februarie 2003 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de M.D. împotriva sentinţei civile nr. 40 din 1 aprilie 2002 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
În motivarea sentinţei civile pronunţate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a reţinut, în esenţă, aspectele ce vor fi arătate în continuare.
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Galaţi, la data de 13 noiembrie 2000, reclamantul M.D., în contradictoriu cu pârâta Direcţia de Muncă şi Solidaritate Socială a judeţului Galaţi - Comisia pentru Soluţionarea Contestaţiilor, a solicitat anularea deciziei nr. 37 din 22 septembrie 2000, emisă de pârâtă, prin care a fost respinsă contestaţia sa formulată împotriva deciziei de pensionare nr. 119.536/1999, privind trecerea de la pensia de invaliditate, la pensia pentru limită de vârstă, în condiţiile Legii nr. 57/1992 şi ale OG nr. 102/1999, pe baza certificatului de handicapat pentru grupa a II-a de invaliditate.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că Decizia atacată nu este motivată, astfel că, din conţinutul acesteia, nu rezultă dacă drepturile sale de pensie au fost stabilite şi calculate corect.
În cauză, s-a dispus efectuarea unei expertize contabile, având ca obiectiv stabilirea drepturilor de pensie ce se cuvin reclamantului, precum şi modul de calcul al acestora.
Prin sentinţa civilă nr. 40 din 1 aprilie 2002, Curtea de Apel Galaţi a respins acţiunea reclamantului, ca nefondată, reţinând, în principal, că trecerea reclamantului de la pensia de invaliditate, la pensia pentru munca depusă şi limita de vârstă, s-a făcut cu respectarea prevederilor art. 19 lit. a) din OG nr. 102/1999 şi ale art. 11 alin. (1) din Legea nr. 57/1992, calculul pensiei fiind făcut în conformitate cu prevederile Legii nr. 3/1997 şi ale HG nr. 565/1996, iar pensia stabilită prin Decizia de pensionare nr. 119.536/1999 a fost calculată pe baza veniturilor lunare realizate de acesta, în perioada 1 septembrie 1987 - 1 septembrie 1992, pentru primii 5 ani din ultimii 10 ani de muncă prestată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamantul, susţinând că instanţa de fond şi-a însuşit concluziile raportului de expertiză, deşi acestea sunt contradictorii, fără a verifica dacă expertul a aplicat corect prevederile HG nr. 565/1996, că soluţia a fost pronunţată, fără ca expertul să răspundă la obiecţiunile reclamantului cu privire la suplimentul de expertiză şi că, în cazuri de pensionare similare, cuantumul pensiei suplimentare este diferit, în acest sens instanţa neluând în considerare susţinerile sale.
Prin Decizia atacată cu revizuire, Înalta Curte a reţinut că în raportul de expertiză contabilă şi în suplimentul la raportul de expertiză sunt precizate veniturile luate în calcul la stabilirea venitului mediu lunar şi baza legală avută în vedere la stabilirea pensiei cuvenite reclamantului, calculul pensiei fiind făcut cu respectarea prevederilor Legii nr. 3/1997 şi ale HG nr. 565/1996, pe baza veniturilor salariale din primii 5 ani lucraţi consecutiv din ultimii 10 ani de activitate, fiind deduse pentru lunile următoare datei de 1 august 1991, sumele reprezentând indexarea salariilor tarifare acordate, în limita procentelor de indexare prevăzute de hotărârea de Guvern sus-menţionată. Înalta Curte a constatat că salariile tarifare de încadrare cuprinse în baza de calcul avută în vedere la calcularea pensiei de către pârâtă, corespund cu salariile tarifare de încadrare înscrise în carnetul de muncă al reclamantului, iar în perioada 1 septembrie 1997 - 1 septembrie 1992, acesta a realizat venituri salariale calculate conform HG nr. 565/1996, în sumă totală de 193.207 lei (ROL), venitul mediu lunar fiind în sumă de 3220,10 lei (ROL).
Pe baza venitului mediu lunar a fost calculată pensia de bază în procent de 58% din salariul tarifar, conform art. 251 din Legea nr. 3/1997, corespunzător grupei III de muncă, la care s-au mai adăugat 5 procente pentru handicap de gradul II, iar pensia rezultată a fost indexată în perioada 1 octombrie - 1 decembrie 1999 şi apoi în anii 2000 şi 2001, conform reglementărilor legale în vigoare.
Înalta Curte a mai reţinut că, la adoptarea soluţiei, instanţa de fond, în mod corect, a avut în vedere raportul de expertiză contabilă coroborat şi cu celelalte acte şi înscrisuri aflate la dosarul cauzei, în condiţiile în care reclamantul, deşi nu a fost de acord cu susţinerile expertizei, nu a solicitat efectuarea unei alte lucrări de specialitate.
S-a mai reţinut că pe parcursul judecării cauzei, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii, calitatea procesuală pasivă a pârâtei Direcţia de Muncă şi Solidaritate Socială Galaţi a fost transmisă Casei Judeţene de Pensii Galaţi.
2. Cu privire la Decizia nr. 472 din 5 februarie 2003 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, M.D. a formulat cerere de revizuire, invocând prevederile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. şi susţinând că hotărârea judecătorească a fost dată, fără ca instanţă să cunoască existenţa Notei nr. 443/1997 a Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, ceea ce ar fi fost de natură să influenţeze soluţia pronunţată şi care i-a fost comunicată revizuientului prin adresa nr. 955 din 27 martie 2006.
Prin Nota nr. 443/1997 a Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale sunt prezentate aspecte cu titlu de recomandare în privinţa modificării deciziilor de pensionare la cererea beneficiarilor.
Într-un prim aspect se precizează că prevederile art. 10 din Legea nr. 3/1977 nu au fost abrogate şi nici nu au fost modificate prin HG nr. 565/1996, hotărâre care precizează doar cum se aplică măsurile de protecţie socială prevăzute de hotărârile de Guvern adoptate în perioada 1991 - 1996.
Într-un al doilea aspect se arată că persoanele cărora li s-a stabilit dreptul la pensie, după data de 1 august 1996, au posibilitatea de a opta pentru oricare din variantele prevăzute de lege pentru stabilirea bazei de calcul, putând alege pentru luarea în considerare, fie a salariilor realizate în primii 5 ani din ultimii 10 ani de activitate, fie a salariilor realizate în oricare alţi 5 ani. Cu referire la cele două aspecte, se precizează că atât agentul economic, cât şi oficiul de pensii, în realizarea rolului activ, trebuie să prezinte beneficiarului dreptului la pensie variantele posibile şi să ofere îndrumări pentru alegerea celei mai avantajoase variante. În continuare, în considerarea caracterului imprescriptibil al dreptului la pensie, se arată că titularul pensiei are posibilitatea de a solicita oricând modificarea deciziei de pensionare pe baza unor elemente noi, necunoscute la data stabilirii pensiei, cum sunt variantele posibile pe care oficiul de pensii nu le-a făcut cunoscute persoanei în cauză. Se precizează, totodată, că beneficiarul pensiei nu va putea solicita retroactiv plata drepturilor ce i s-ar cuveni în urma modificării cuantumului pensiei, ci doar cu data de întâi a lunii următoare solicitării dreptului.
În final, se precizează că este legal şi corect ca toate cererile de revizuire a bazei de calcul a pensiei să fie soluţionate în sensul aspectelor prezentate, chiar dacă cererea este depusă peste termenul de 30 de zile de la comunicarea deciziei de pensionare.
Drept motiv al cererii de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., M.D. a invocat şi alte înscrisuri doveditoare pe care le-a şi depus la dosar, şi anume: procesele-verbale nr. 23 din 17 septembrie 1991 şi nr. 29 din 18 noiembrie 1991 ale consiliului de administraţiei al SC M.P. SA Galaţi, documentul intitulat „Categoria locurilor de muncă corespunzătoare salariilor la 170 ore/lunar aplicate de la 1 mai 1991", documentul referitor la salarizarea în raport cu activitatea de la secţia produse făinoase a aceleiaşi societăţi şi Lista locurilor de muncă necalificate şi categorii de încadrare a acestora corespunzătoare salariilor la 170 ore/lunar aplicate de la 1 mai 1992.
Prin întâmpinare, intimata Casa Judeţeană de Pensii Galaţi a solicitat respingerea cererii de revizuire, susţinând, în esenţă, că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., întrucât Nota nr. 443/1997 a Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale nu a fost reţinută de partea potrivnică revizuientului, că această Notă a fost avută în vedere la stabilirea drepturilor la pensie ale revizuientului, aşa cum reiese şi din expertiza contabilă efectuată în cauză şi că, în prezent, drepturile de pensie ale revizuientului au fost recalculate, în baza OUG nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, în conformitate cu prevederile Legii nr. 19/2000 avându-se în vedere contribuţia pe întreaga perioadă de activitate.
Cerea de revizuire este neîntemeiată.
Potrivit art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri date de o instanţă de recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere dacă după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor ori dacă s-a desfiinţat sau s-a modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
În cauză, se constată în primul rând faptul că revizuientul M.D. critică o decizie pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca instanţă în recurs, prin care a fost respins recursul declarat împotriva sentinţei civile nr. 40 din 1 aprilie 2002 a Curţii de Apel Galaţi, ceea ce înseamnă că hotărârea judecătorească atacată nu a evocat fondul pentru a putea fi supusă revizuirii.
În al doilea rând, se constată că în cuprinsul cererii de revizuire, revizuientul nu precizează în ce sens Nota nr. 443/1997 a Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale şi înscrisurile depuse ulterior sunt de natură a influenţa soluţia atacată.
Înalta Curte apreciază că cererea de revizuire este neîntemeiată şi datorită neîndeplinirii cerinţelor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., referitoare la reţinerea de către partea potrivnică a înscrisurilor respective.
De asemenea, nu este îndeplinită nici cerinţa stabilită de acelaşi text al Codului de procedură civilă, referitoare la existenţa unei împrejurări mai presus de voinţa revizuientului, care să-l fi împiedicat pe acesta să cunoască anterior existenţa înscrisurile depuse în revizuire. Se constată în această privinţă că revizuientul nu a făcut dovada împiedicării sale de a lua cunoştinţă până în anul 2006, de existenţa unor acte emise în anii 1991, 1992 şi 1997.
Cu referire la cele două condiţii de mai sus, este evident faptul că la nivelul SC M.P. SA Galaţi şi la nivelul fostului Minister Muncii şi Protecţiei Sociale au fost întocmite, de-a lungul timpului, documente care au legătură, în sens larg, cu salarizarea personalului societăţi, respectiv cu sistemul public de pensii. Însă, faptul că o anumită persoană nu cunoaşte existenţa tuturor acestor documente nu constituie un argument suficient pentru a se aprecia că orice nou document cu aplicabilitate generală descoperit de parte ulterior încheierii judecăţii este un înscris doveditor în sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Pentru admiterea cererii de revizuire, este necesar şi ca înscrisul doveditor depus să fie probant prin el însuşi, fără a fi necesară administrarea ulterioară a altor dovezi. Or, în cauză, aşa cum s-a arătat, înscrisurile depuse de revizuient sunt de aplicabilitate generală, nefiind întocmite intuitu personae. Astfel, se reţine că înscrisurile depuse nu probează prin ele însele necesitatea retractării deciziei nr. 472 din 5 februarie 2003 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Astfel fiind, urmează ca cererea de revizuire să fie respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de M.D., cu privire la Decizia nr. 472 din 5 februarie 2003 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3704/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3715/2006. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
