ICCJ. Decizia nr. 3720/2006. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3720/2006
Dosar nr. 985/1/2006
Şedinţa publică din 31 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, reclamanta SC P.P. SA (fostă SC P.P. SRL) a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia pentru autorizarea antrepozitelor fiscale şi a importurilor de produse accizabile supuse marcării din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, anularea deciziei nr. 252/2005 emisă de aceasta, prin care a fost revocată autorizaţia de antrepozit fiscal nr. 108 din 19 decembrie 2003.
Reclamanta a precizat că Decizia nr. 252 din 28 iulie 2005 este nelegală şi netemeinică, arătând că în perioada 19 - 21 iulie 2005, comisari ai Gărzii Financiare au efectuat un control pentru verificarea antrepozitelor fiscale de producţie, alcool şi băuturi alcoolice, aparţinând acesteia, ocazie cu care s-a întocmit o notă de constatare şi cinci procese-verbale de sancţionare a contravenţiilor, trei dintre acestea în sarcina administratorului, iar două împotriva societăţii.
Pe motiv că nu sunt reale constatările comisarilor, reclamanta a contestat Decizia, iar comisia de rezolvare a contestaţiilor din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, prin Decizia nr. 327 din 23 septembrie 2005, a respins contestaţia ca neîntemeiată, reţinându-se faptul că „antrepozitul fiscal de producţie alcool nu este strict delimitat, cu acces propriu şi împrejmuire, nu asigură supraveghere prin camere video, respectiv pentru toate căile de acces şi nu ţine un sistem corespunzător de evidenţă a stocurilor din antrepozitul fiscal, inclusiv un sistem de administrare contabil şi de securitate, iar la inventarierea stocurilor s-a constatat un plus de inventar la materia primă, respectiv porumb".
În susţinerea acţiunii au fost depuse copii de pe înscrisuri oficiale printre care: nota de constatare încheiată la 21 iunie 2005, procese-verbale întocmite cu prilejul inspecţiei fiscale, Decizia nr. 252/2005 de revocare a autorizaţiei, imagini din programul de supraveghere video pe calculator a împrejurimii antrepozitului fiscal, îndrumarul pentru industria alimentară a cantităţilor de materii prime, etc.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, susţinând că reclamanta nu mai îndeplineşte condiţiile legale pentru a beneficia de antrepozitul fiscal autorizat.
Prin sentinţa civilă nr. 801 din 12 decembrie 2005, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea reclamantei.
Pentru a adopta această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că societatea nu s-a conformat întru-totul noilor cerinţe legale pe care trebuie să le îndeplinească antrepozitul fiscal de producţie alcool pentru a putea funcţiona în continuare. Astfel, se impunea ca antrepozitul să fie strict delimitat, să aibă acces propriu şi împrejmuire, activitatea să fie independentă de alte activităţi pe care le desfăşoară societatea, utilităţile să beneficieze de contorizare individuală şi nu în ultimul rând în antrepozitul de producere al alcoolului etilic rafinat trebuie să existe un sistem de supraveghere prin camere video a punctelor unde sunt instalate contoarele, rezervoarele de alcool şi poarta de acces în antrepozit, iar ca urmare a inventarierii stocului de materii prime s-a constatat un plus nejustificat de 4000 kg porumb boabe, pentru care nu s-a prezentat nici un document legal de provenienţă.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând că motivele reţinute de organul constatator nu subzistă în realitate, starea de fapt fiind alta decât cea trecută în actul de constatare, deci aplicarea sancţiunii nu poate fi justificată.
Un alt motiv de recurs invocat de către recurentă se referă la sancţiunea aplicată: „ce trebuia să facă organul constatator, să revoce sau să suspende autorizaţia?".
S-a mai susţinut că regimul celor două sancţiuni este diferit, precum şi consecinţele, total diferite, faţă de persoana sancţionată şi condiţiile de incidenţă a celor două sancţiuni, iar raportat la starea de fapt incomplet reţinută, în speţă, nu putea fi emisă nici una din cele două sancţiuni.
În cazul anulării autorizaţiei, trebuie să fie constatate situaţii anterioare sau concomitente formulării cererii de eliberare a autorizaţiei sau eliberării acestei autorizaţii - art. 185 alin. (2) din Legea nr. 571/2003.
În cazul revocării autorizaţiei, organul constatator trebuia să constate situaţii posterioare eliberării acestei autorizaţii, situaţii prevăzute strict de textul legal, în speţă referindu-se cu titlu de exemplu la împrejurarea lipsei împrejmuirii, nu s-a constatat dacă această situaţie de „ilegalitate" este anterioară emiterii autorizaţiei (condiţie de anulare) sau este posterioară emiterii autorizaţiei (condiţie de revocare).
În fine, s-a mai arătat că în lipsa constatării complete a stării de fapt, organul ce a aplicat sancţiunea, nu putea justifica aplicarea uneia sau alteia din cele două posibile.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Măsura revocării autorizaţiei de antrepozit fiscal a fost luată având în vedere Nota de constatare încheiată de Garda Financiară - Comisariatul General la 21 iunie 2005.
Cu ocazia efectuării controlului la antrepozitul fiscal aparţinând reclamantei, s-a constatat că pe una din aleile principale, pe aproximativ 6 metri liniari, lipseşte împrejmuirea cu gard, ceea ce permite accesul atât a mijloacelor de transport, cât şi a personalului din secţia de gatere, iar pe una din lungimile gardului care împrejmuieşte antrepozitul fiscal, există o poartă care permite accesul personalului în incinta antrepozitului.
Faţă de aceste constatări, recurenta nu s-a conformat dispoziţiilor art. 180 Cod Fiscal, care prevăd că pentru obţinerea autorizaţiei se impune ca „locul să fie amplasat, construit şi echipat, astfel încât să se prevină scoaterea produselor accizabile din acest loc fără plata accizelor".
Deci, locul pentru care se eliberează autorizaţia de antrepozit fiscal, trebuie să fie strict delimitat, să aibă acces propriu, să fie împrejmuit, iar activitatea ce se desfăşoară în acest loc, să fie independentă de alte activităţi desfăşurate de societatea care solicită autorizarea ca antrepozit fiscal. Or, în cazul reclamantei aceste condiţii nu au fost respectate.
Curtea constată că reclamanta nu şi-a îndeplinit nici obligaţia prevăzută de dispoziţiile art. 180 lit. b) Cod Fiscal, conform cărora „locurile destinate producţiei de alcool etilic şi distilate trebuie să fie dotate cu un sistem de supraveghere prin camere video a punctelor unde sunt asamblate controalele şi rezervoarele de alcool şi distilate, precum şi a căilor de acces în antrepozitul fiscal".
Pe de altă parte, se impune precizarea că remedierea ulterioară a respectivelor deficienţe, survenite ulterior datei controlului, nu este de natură să justifice anularea deciziei adoptate, deoarece la data controlului s-a constatat că reclamanta nu a îndeplinit aceste obligaţii prevăzute de lege, deci în mod legal s-a dispus revocarea autorizaţiei.
În ipoteza remedierii ulterioare a tuturor deficienţelor constatate, reclamanta poate solicita eliberarea unei noi autorizaţii în condiţiile stabilite prin art. 185 alin. (71) Cod Fiscal
De asemenea, în mod corect a reţinut instanţa de fond că reclamanta nu a respectat dispoziţiile art. 183 lit. d) Cod Fiscal, ca urmare a inventarierii stocului de materii prime, de unde s-a constatat un plus nejustificat de 4000 kg porumb, pentru care reprezentantul societăţii nu a prezentat nici un document legal de provenienţă.
În ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia nu s-a aplicat corect sancţiunea revocării autorizaţiei, aceasta nu poate fi primită, deoarece măsura a fost corect dispusă în temeiul art. 185 alin. (3) Cod Fiscal, care stipulează că autorizaţia pentru un antrepozit fiscal se revocă dacă antrepozitarul autorizat nu respectă oricare dintre cerinţele prevăzute la art. 183.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC P.P. SA împotriva sentinţei civile nr. 801 din 12 decembrie 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3718/2006. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3721/2006. Contencios. Anulare act... → |
|---|
