ICCJ. Decizia nr. 3769/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform O.U.G. nr. 214/1999( calitatea de luptator în rezistenţa anticomunistă). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3769/2006
Dosar nr. 23999/2/2005
Şedinţa publică din 2 noiembrie 2006
Deliberând asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 297 din 8 februarie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul P.T., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, a anulat Decizia din 12 mai 2005 a Comisiei pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, comunicată prin adresa nr. 4266 din 9 iunie 2005 şi a obligat pârâta să reanalizeze cererea de constatare a calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, în raport cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, prima instanţă a reţinut că Decizia de respingere a cererii reclamantului a fost motivată pe lipsa documentelor din care să rezulte faptul că acesta a fost exmatriculat.
Tribunalul a menţionat că în raport cu împrejurarea că foaia matricolă prezentată de reclamant a fost eliberată de Arhivele Statului - Direcţia Judeţeană Galaţi în cursul judecării contestaţiei, soluţia care se impune este aceea de a oferi Comisiei pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, posibilitatea să reanalizeze cererea acestuia.
Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti a formulat recurs, în termen legal, Ministerul Justiţiei, care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate şi pe fond, respingerea acţiunii.
În motivarea cererii, recurentul a arătat că sentinţa atacată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legii, fiind aplicabile dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel, potrivit prevederilor OUG nr. 214/1999 se recunoaşte calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă desfăşurată în perioada 1945 - 22 decembrie 1989, persoanelor condamnate pentru infracţiuni săvârşite din motive politice sau supuse, din aceleaşi motive, unor măsuri administrative abuzive.
Conform art. 3 lit. f) din acelaşi act normativ, prin măsuri administrative abuzive se înţelege orice măsuri luate de organele fostei miliţii sau securităţi ori de alte organe, ca urmare a săvârşirii unei fapte în scopurile menţionate la art. 2 alin. (1), în baza cărora s-a dispus exmatricularea din şcoli, licee şi facultăţi.
Recurentul a precizat faptul că la data de 21 aprilie 2005, Comisia a constatat, în urma analizării cererii şi a înscrisurilor depuse de intimat, că nu există documente care să facă dovada exmatriculării sale din motive politice, împrejurare faţă de care a dispus respingerea cererii.
La instanţa de fond, intimatul-reclamant a depus o copie a unei foi matricole eliberată de Direcţia Judeţeană Galaţi a Arhivelor Naţionale, din care rezultă că acesta a fost exmatriculat, fără a se indica motivul pentru care a fost luată o asemenea măsură.
În plus, intimatul-reclamant a prezentat declaraţii sub semnătură privată date de unii dintre foştii săi colegi de şcoală, care au relatat că acesta a fost exmatriculat din motive politice.
Recurentul a mai arătat că în mod greşit prima instanţă, în urma coroborării probelor administrate în cauză, a stabilit că, deşi nu există un ordin formal din partea instituţiei de învăţământ privind exmatricularea intimatului-reclamant din motive politice, acesta a suferit o măsură abuzivă de ordin administrativ, care se înscrie în dispoziţiile art. 3 lit. f) din OUG nr. 214/1999.
În opinia recurentului, situaţiile de fapt ce reclamă încadrarea solicitanţilor în textele art. 2 şi 3 din actul normativ în discuţie, se dovedesc exclusiv cu înscrisuri oficiale eliberate de organele competente sau, în ultimă instanţă, cu prezentarea în faţa Comisiei, a explicaţiilor suplimentare la solicitarea acesteia, OUG nr. 214/1999 nepermiţând administrarea probei testimoniale.
Analizând hotărârea atacată, în raport cu criticile formulate, cât şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ, Curtea constată că se impune respingerea recursului, ca nefondat.
Sentinţa criticată este legală şi temeinică, în speţă nefiind incidente cazurile prevăzute de art. 304 sau art. 3041 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii.
Astfel, în mod corect prima instanţă a apreciat, în raport cu înscrisul nou prezentat de intimatul-reclamant, respectiv foaia matricolă din registrul matricol pe anii 1950 - 1954 de la Şcoala Medie Tehnică de Măsurători Terestre Bucureşti, că se impune reanalizarea cererii acestuia de către Comisia pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă.
De menţionat, în acest sens şi faptul că a nu lua în considerare probele administrate în faţa instanţei de contencios administrativ, conform art. 167 şi urm. C. proc. civ., ar însemna o golire de conţinut a controlului judecătoresc asupra actelor administrative.
În consecinţă, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 297 din 8 februarie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. 23999/2/2005 (nr. vechi 2422/2005), în contradictoriu cu intimatul P.T.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 2 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3768/2006. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 3770/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
