ICCJ. Decizia nr. 3824/2006. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3824/2006
Dosar nr. 1052/33/2006
Şedinţa publică din 7 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 13 februarie 2006, reclamanta I.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, să se dispună anularea hotărârii nr. 19603 din 16 ianuarie 2005, emisă de pârâtă, recunoaşterea calităţii de refugiat din motive etnice şi acordarea drepturilor prevăzute de lege.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat, în esenţă, că pârâta refuză să-i acorde drepturile prevăzute de lege, deşi a făcut dovada că s-a născut pe timpul refugiului părţilor săi din localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuţiei etnice la care aceştia au fost supuşi.
Prin sentinţa civilă nr. 163 din 23 martie 2006, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantei I.L., a anulat hotărârea nr. 19603 din 16 ianuarie 2006, emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, pe care a obligat-o să recunoască reclamantei, calitatea de refugiată în perioada 25 februarie 1944 - 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 februarie 2006.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, instanţa de fond a reţinut că, din materialul probator administrat în cauză, rezultă că reclamanta a făcut dovada că s-a născut pe timpul refugiului părinţilor săi, ca urmare a persecuţiilor etnice la care au fost supuşi după aplicarea Dictatului de la Viena. Aceştia au părăsit localitatea de domiciliu, comuna Someşeni, judeţul Cluj, stabilindu-se în oraşul Sibiu, unde reclamanta s-a născut la 25 februarie 1944.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Cluj a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj.
În esenţă, se susţine că, întrucât nu era născută la data strămutării părinţilor săi şi nu avea un domiciliu de unde să fie strămutată în altă localitate, reclamanta nu poate beneficia de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanţei persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii pe motive etnice, printre situaţiile prevăzute de lege fiind şi aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)].
Prin Normele de aplicare a ordonanţei menţionate, aprobate prin HG nr. 127/2002, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate şi cele expulzate, refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.
Materialul probator administrat în cauză evidenţiază cu claritate că reclamanta a făcut dovada că s-a născut la Sibiu, la 25 februarie 1944, pe timpul refugiului părinţilor săi. Atât înscrisurile depuse, cât şi declaraţiile martorilor M.I. şi C.V. probează susţinerile reclamantei.
În mod corect, instanţa de fond a reţinut că prin persoană persecutată pe motive etnice trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit persecuţiile etnice în mod direct şi nemijlocit, cât şi acelea care au îndurat persecuţiile în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt asupra lor. Copii născuţi în perioada în care părinţii lor s-au refugiat ori au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice, fac parte din această categorie de persoane.
Reclamanta I.L. a suportat aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a cunoscut familia sa, urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Dacă legiuitorul a înţeles să acorde o indemnizaţie lunară, soţului supravieţuitor al persoanei strămutate, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 3 din OG nr. 105/1999, a fortiori trebuie să beneficieze de drepturile compensatorii acordate, şi copilul născut în perioada de strămutare a părinţilor.
Rezultă că soluţia pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică, urmând a se respinge recursul declarat, ca nefondat, în baza dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 163 din 23 martie 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3822/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3825/2006. Contencios → |
|---|
