ICCJ. Decizia nr. 3827/2006. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 3827/2006

Dosar nr. 6315/54/2006

Şedinţa publică din 7 noiembrie 2006

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea formulată la data de 11 aprilie 2006, reclamanţii M.T. şi SC S. SA Slătioara au chemat în judecată pe pârâtele Garda Financiară Centrală şi Garda Financiară, secţia Olt, solicitând anularea notei de constatare nr. 320 din 5 februarie 2003 şi obligarea pârâtelor la plata unei juste despăgubiri pentru prejudiciile morale şi materiale cauzate.

În motivarea acţiunii s-a arătat că organele fiscale au efectuat un control la societatea reclamantă şi au apreciat că operaţiunile cu ordine de compensare sunt nelegale, cerând extinderea controlului şi cercetarea activităţii pretins infracţionale a organelor de conducere ale societăţii. Deoarece M.T. a suferit prejudicii morale ca urmare a cercetării penale desfăşurate, iar ca urmare a sechestrării bunurilor, societatea şi-a încetat activitatea şi a fost nevoită să vândă bunurile sale, reclamanţii au solicitat daune materiale şi morale.

Prin sentinţa civilă nr. 286/2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, acţiunea a fost respinsă ca tardivă.

Instanţa a reţinut că de la data de 24 februarie 2003, la care reclamantul a primit răspunsul cu nr. 470, la plângerea sa prealabilă, a expirat termenul legal prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004, până la care se putea adresa instanţei de contencios administrativ.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs în termen, reclamanţii, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea recursului s-a arătat în esenţă că: judecata în contencios administrativ se suspendă cât durează urmărirea penală; nota de constatare nr. 320/2003 este nulă de drept şi această nulitate poate fi invocată oricând; s-a încălcat scopul urmărit de dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 554/2004 privind realizarea dreptului subiectiv; nu s-a garantat accesul la justiţie, pentru că s-a respins acţiunea ca tardivă; s-au încălcat dispoziţiile art. 103 alin. (1) C. proc. civ., deoarece a existat o urmărire penală.

Verificând cauza, în funcţie de motivarea recursului şi având în vedere dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul nu este fondat.

Împotriva notei de constatare nr. 320 din 5 februarie 2003, încheiată de Garda Financiară, secţia Olt, reclamanţii au formulat contestaţie la data de 18 februarie 2003. Cu adresa nr. 470 din 24 februarie 2003, Garda Financiară, secţia Olt, a respins reclamaţia.

Potrivit dispoziţiilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 29/1990, în vigoare la acea dată, reclamanţii, nemulţumiţi de soluţia dată, puteau sesiza instanţa de contencios administrativ în termen de 30 de zile de la comunicare. Acest termen fiind unul de prescripţie, putea fi depăşit pentru cauză de suspendare sau întrerupere, însă termenul limită de formulare a acţiunii, potrivit dispoziţiilor art. 5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990 era de un an de la data comunicării răspunsului.

Cum acţiunea a fost formulată la data de 11 aprilie 2006, în mod corect acţiunea a fost respinsă de instanţa de fond, ca tardivă. Motivarea sentinţei curţii de apel se suplineşte, însă, prin motivarea prezentei decizii, întrucât legea aplicabilă este Legea nr. 29/1990, şi nu Legea nr. 554/2004, care se aplică numai actelor administrative individuale emise după data intrării sale în vigoare - 6 ianuarie 2005.

Dispoziţiile art. 27 din noua lege a contenciosului administrativ nu au aplicabilitate în cauză, astfel cum greşit a reţinut instanţa de fond, întrucât dispoziţiile textului legal au în vedere cauzele aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a legii. Or, în situaţia dată, se are în vedere sfera de aplicare a legii, care se aplică actelor administrative emise după data intrării în vigoare, legea civilă neputând retroactiva, conform dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţia României.

Susţinerile recurenţilor nu sunt fondate.

Pentru a opera dispoziţiile art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., acţiunea trebuia să fie regulat formulată. Or, aşa cum s-a analizat mai sus, cererea reclamanţilor este tardivă şi trebuia respinsă ca atare.

Nulitatea absolută invocată de recurenţi nu are relevanţă în domeniul contenciosului administrativ, întrucât legea specială (Legea nr. 29/1990 şi în prezent şi Legea nr. 554/2004) nu prevede norme distincte referitoare la prescripţia dreptului la acţiune în funcţie de nulitatea relativă sau nulitatea absolută a actului administrativ atacat. Legea contenciosului administrativ, ca lege specială, derogă de la dreptul comun şi este obligatorie aplicarea dispoziţiilor sale. De aceea, nici invocarea dispoziţiilor art. 103 alin. (1) C. proc. civ., nu are aplicabilitate, întrucât dispoziţiile art. 5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990 prevede un termen limită (de un an) care nu poate fi depăşit.

Realizarea drepturilor subiective ale părţilor nu a fost încălcată prin respingerea acţiunii ca tardiv formulată, întrucât exercitarea drepturilor este necesar să fie făcută în termenele prevăzute de normele legale şi cu respectarea regulilor procedurale.

Pentru considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat, motivarea prezentei decizii substituind motivarea sentinţei.

Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de Garda Financiară Centrală, Curtea nu se poate pronunţa, având în vedere că această parte nu a formulat recurs împotriva sentinţei nr. 286/2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de M.T. şi SC S. SA Slătioara împotriva sentinţei nr. 286 din 5 mai 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 noiembrie 2006.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3827/2006. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs