ICCJ. Decizia nr. 3838/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform O.U.G. nr. 214/1999( calitatea de luptator în rezistenţa anticomunistă). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3838/2006
Dosar nr. 4687/1/2006
Şedinţa publică din 8 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 46/CA din 19 ianuarie 2006, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondată, contestaţia formulată de reclamantul T.I., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei - Comisia pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă.
În motivarea sentinţei se reţine că reclamantul a contestat Decizia din 4 noiembrie 2004, emisă de pârâtă, prin care i s-a respins cererea pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă.
Instanţa de fond a reţinut că, deşi petentul a fost cercetat în perioada iunie - iulie 1975 de către fostele organe de securitate, aceste cercetări nu au fost urmate de reţinerea sau arestarea sa ori de încetarea contractului de muncă sau retrogradarea acestuia. Petentul şi-a încetat activitatea la N., la data de 27 octombrie 1988, fiind transferat la cererea sa, conform art. 11 din Legea nr. 1/1970, la I.E.E.L.I.F. Constanţa.
În drept, instanţa a invocat dispoziţiile art. 3 lit. g) din OUG nr. 214/1999, completată prin Legea nr. 212/2003, care definesc conţinutul noţiunii de măsuri abuzive luate de organele fostei miliţii sau securităţi, ori de alte organe; aceste măsuri pot avea ca obiect încetarea contractului de muncă sau retrogradarea, dispuse din motive politice şi dovedite cu acte scrise administrative sau judecătoreşti.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs, reclamantul T.S., susţinând că hotărârea instanţei de fond este netemeinică şi nelegală, cauza fiind în mod greşit încadrată ca dosar civil, iar nu ca dosar penal, iar mutarea sediului pârâtei-intimate la diverse adrese i-a creat prejudicii, întrucât nu a fost posibilă introducerea în cauză a acestei autorităţi.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul arată că foştii activişti de partid şi de stat P.D. şi C.T. l-au constrâns prin ameninţări să-şi ia transferul la o altă întreprindere, decât cea la care lucra, iar aceşti doi învinuiţi au fost în mod nelegal scoşi de sub acuzare.
Totodată, instanţa nu a fost alcătuită potrivit prevederilor legale, fiind încălcate prevederile art. 74 C. proc. civ., care prevăd participarea inclusiv a procurorului şi avocatului din oficiu.
Se mai susţine de către recurent, că instanţa a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) şi art. 2 lit. a) şi c) din OUG nr. 214/1999, ajungând în mod eronat la concluzia că persoana sa nu a fost supusă persecuţiei politice.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, motivele de recurs referitoare la greşita calificare a cauzei ca fiind de natură civilă, iar nu penală şi alcătuirea nelegală a completului de judecată, sunt în mod vădit neîntemeiate, plângerile împotriva deciziilor comisiei pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă fiind de competenţa instanţei de contencios administrativ, în conformitate cu dispoziţiile OUG nr. 214/1999, compunerea completului este cea prevăzută de lege pentru cauzele de contencios administrativ.
În ceea ce priveşte fondul litigiului, motivul de recurs invocat de recurent este, de asemenea, neîntemeiat, instanţa de fond făcând o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 3 lit. g) din OUG nr. 214/1999, reţinând că în cauză nu s-a dovedit împrejurarea încetării contractului de muncă sau a retrogradării din motive politice. Reclamantul-recurent şi-a încetat activitatea la N., S.A. la data de 27 iulie 1988, fiind transferat în interes de serviciu la I.E.E.L.I.F. Constanţa. C.N.S.A.S. a confirmat că pe numele petentului a existat un dosar la securitate, dar care a fost închis în anul 1988, fără să rezulte că desfacerea contractului de muncă a avut loc din motive politice.
Pentru considerentele menţionate, Curtea apreciază că soluţia instanţei de fond, de respingere a contestaţiei reclamantului, este legală şi temeinică, recursul urmând a fi respins, cu referire la art. 304 pct. 1, 5, 9 şi art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul T.S. împotriva sentinţei civile nr. 46/CA din 19 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3837/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3839/2006. Contencios. Anulare act... → |
|---|
