ICCJ. Decizia nr. 3837/2006. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3837/2006
Dosar nr. 24.700/2/2005
Şedinţa publică din 8 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub 24.700/2/2005, la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta M.M. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Educaţiei şi Cercetării, solicitând ca, prin sentinţa ce va pronunţa, instanţa să dispună anularea Ordinului Ministerului Educaţiei şi Cercetării nr. 3955 din 24 aprilie 2005, să constate că îndeplineşte condiţiile legale pentru ocuparea funcţiei didactice de conferenţiar universitar, să oblige pârâtul să emită un ordin prin care să-i recunoască dreptul de a ocupa funcţia didactică de conferenţiar universitar, cu obligarea pârâtului la plata de daune materiale în cuantum egal cu diferenţa dintre veniturile salariale la care ar fi avut dreptul dacă ar fi ocupat postul de conferenţiar universitar şi daune morale în sumă de 10.000 RON.
Reclamanta a susţinut în motivarea acţiunii sale că a participat la concursul de ocupare a postului de conferenţiar universitar - poziţia 10 din statul de funcţii al Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine din cadrul Universităţii Bucureşti, însă dosarul său nu a primit avizul de legalitate al Direcţiei Juridice din Ministerul Educaţiei şi Cercetării, întrucât s-a constatat că îndeplinea condiţiile de pensionare pentru limită de vârstă la data înscrierii la concurs, potrivit Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.
Refuzul de a i se da avizul este nejustificat, în condiţiile în care, în conformitate cu prevederile art. 129 alin. (1) din Legea nr. 128/1997, profesorii universitari şi conferenţiarii universitari cu titlu ştiinţific de doctor pot rămâne în activitate până la vârsta de 65 de ani.
Reclamanta susţine că, contestaţia ce a formulat-o împotriva refuzului de a i se da avizul în discuţie, i-a fost respinsă, cu motivarea că „lectorii universitari/şefii de lucrări care îndeplinesc condiţiile pentru pensionarea pentru limită de vârstă, nu pot fi menţinuţi în funcţia didactică, astfel că nu pot participa la concursul pentru ocuparea funcţiei didactice de conferenţiar universitar".
Reclamanta critică, astfel, interpretarea făcută de pârât, susţinând că este eronată şi în dezacord cu dispoziţiile Legii nr. 128/1997 care instituie exclusiv cu privire la conferenţiarii universitari şi profesorii universitari, o vârstă limită până la care aceştia îşi pot continua activitatea, soluţie prevăzută prin norme speciale derogatorii de la dispoziţiile Legii nr. 19/2000.
În felul acesta, arată reclamanta, i se îngrădeşte nejustificat dreptul pe care legea i-l recunoaşte, acela de a participa la concursul pentru ocuparea unui post didactic în învăţământul superior [art. 58 alin. (2) din Legea nr. 127/1997].
Pârâtul a formulat întâmpinare, invocând excepţia de inadmisibilitate a acţiunii, întrucât reclamanta nu atacă un act administrativ care dă naştere la drepturi şi obligaţii, ci operaţiunea administrativă premergătoare emiterii actului administrativ, pe fondul cauzei solicitând respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
S-au administrat probatorii cu acte şi prin sentinţa civilă nr. 801 din 4 aprilie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârât şi pe fond, ca neîntemeiată acţiunea reclamantei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, reclamanta justifică un interes în promovarea acţiunii, întrucât a participat la concursul organizat pentru ocuparea unei funcţii de conferenţiar universitar, considerându-se vătămată într-un drept al său, acela de a fi numită într-o astfel de funcţie, datorită refuzului eliberării avizului de către pârât, aviz cerut de actul normativ aplicabil în materie.
Pentru acest considerent s-a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, iar pe fondul cauzei s-a reţinut că, neacordarea avizului de către pârât este justificată de prevederile legale în materie, art. 129 alin. (1) din Legea nr. 128/1997, conform căruia numai profesorii universitari şi conferenţiarii universitari cu titlu ştiinţific de doctor pot rămâne în activitate până la vârsta de 65 de ani, textul enumerând expres persoanele care pot rămâne în activitate şi după împlinirea vârstei de pensionare, neputându-se extinde şi la alte situaţii care nu sunt vizate de textul normativ în discuţie.
Cum reclamanta are calitatea de lector universitar şi îndeplineşte condiţiile de pensionare pentru limita de vârstă, nu poate fi menţinută în funcţia didactică şi ca atare, nu poate participa la concursul pentru ocuparea funcţiei didactice de conferenţiar universitar.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi susţinând, în esenţă, că instanţa şi-a întemeiat hotărârea pe un motiv eronat, acela că „la data înscrierii la concurs îndeplinea condiţiile de pensionare pentru limită de vârstă", consecinţa acestui fapt fiind aceea că nu poate fi menţinută în funcţia didactică şi, deci, apare imposibilitatea participării la concursul pentru obţinerea titlului de conferenţiar universitar.
Referitor la cadrele didactice care deţin gradul de lector universitar/şef de lucrări, Statutul cadrelor didactice - Legea nr. 128/1997 nu instituie nici o soluţie derogatorie cu privire la vârsta limită până la care aceştia îşi pot continua activitatea, astfel că se aplică normele generale în materie, cuprinse în Legea nr. 19/2000, lege care în art. 41 alin. (5) menţionează că „asiguraţii care îndeplinesc condiţiile prevăzute de prezenta lege pentru obţinerea unei pensii pentru limita de vârstă, cu excepţia pensiei anticipate şi a pensiei anticipate parţiale, îşi pot continua activitatea numai cu acordul angajatorului".
În ceea ce o priveşte, susţine recurenta, după împlinirea vârstei de pensionare, a obţinut acordul angajatorului - Universitatea Bucureşti, pentru a-şi desfăşura activitatea în continuare, acord pe care-l deţine şi în prezent, aşa încât la data înscrierii la concurs avea dreptul de a fi menţinută în funcţia didactică şi prin urmare, şi dreptul de a participa la concurs.
Intimatul Ministerul Educaţiei şi Cercetării a formulat întâmpinare, susţinând temeinicia şi legalitatea sentinţei instanţei de fond şi solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate, având în vedre probele administrate în cauză şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie îl va respinge, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Recurenta-reclamantă, în prezent, îşi desfăşoară activitatea didactică în cadrul Universităţii din Bucureşti, pe postul de lector universitar.
Deşi a depăşit cu mult vârsta de pensionare, recurenta a obţinut acordul Universităţii din Bucureşti de a-şi continua activitatea didactică, pe acest post, pentru o perioadă de timp, avându-se în vedere dispoziţiile art. 41 alin. (5) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.
Recurenta susţine prin motivele de recurs formulate, că, din moment ce i s-a dat acordul de a-şi continua activitatea pe postul de lector universitar, are şi dreptul de a participa la concurs pentru o altă funcţie didactică, aceea de conferenţiar universitar.
Susţinerea sa este neîntemeiată, faţă de reglementările legale în vigoare, aplicabile în speţă.
Aşa cum reţine şi instanţa de fond, în conformitate cu prevederile art. 129 alin. (1) din Legea nr. 128/1997, numai profesorii universitari şi conferenţiarii universitari cu titlu ştiinţific de doctor pot române în activitate până la vârsta de 65 de ani.
Textul de lege se referă la „profesorii universitari şi conferenţiari universitari" care ocupă deja aceste funcţii, obţinute prin concurs, numai aceştia putând rămâne în activitate peste vârsta limită de pensionare.
Reclamanta-recurentă „are şi ea acest drept, dar numai pentru funcţia didactică pe care o ocupă în prezent", aceea de lector universitar şi în baza legii generale, în speţă Legea nr. 19/2000, deoarece art. 146 din Legea nr. 128/1997 (lege specială) prevede „în măsura în care prezentul statut nu dispune altfel, personalului didactic i se aplică celelalte dispoziţii din legislaţia muncii", textul art. 41 alin. (5) din Legea nr. 19/2000, menţionând ca fiind necesar şi acordul angajatorului.
Or, recurenta-reclamantă doreşte ca prin participarea la concurs să acceadă la o altă funcţie didactică, aceea de conferenţiar universitar, nefiind vorba pur şi simplu de o promovare în funcţie didactică, astfel încât ea trebuie să îndeplinească anumite condiţii specifice, condiţii pe care nu le întruneşte, deoarece a depăşit cu mult vârsta de pensionare prevăzută atât de legea generală, cât şi de legea specială, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond.
Avizul de legalitate al Direcţiei Juridic şi Control din cadrul Ministrului Educaţiei şi Cercetării este un aviz conform, potrivit art. 10 alin. (2) din Regulamentul de Organizare şi Funcţionare al C.N.A.T.D.C.V., astfel că în mod justificat s-a refuzat eliberarea lui pentru recurenta-reclamantă.
Ministerul Educaţiei şi Cercetării, în calitatea sa de autoritate de stat, asigură urmărirea şi controlul respectării reglementărilor din domeniul său de activitate.
Cum recurenta-reclamantă nu a dovedit un drept al său proteguit de lege, refuzul pârâtului de a-i elibera avizul pentru ocuparea funcţiei didactice de conferenţiar universitar, nu este unul nejustificat.
Pentru toate aceste considerente, constatând că sentinţa instanţei de fond este legală şi temeinică, recursul formulat urmează a fi respins ca nefondat, instanţa de recurs făcând şi aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta M.M. a împotriva sentinţei civile nr. 801 din 4 aprilie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3828/2006. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3838/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
