ICCJ. Decizia nr. 389/2006. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 389/2006

Dosar nr. 2447/2005

nr. 10170/1/2005

Şedinţa publică din 7 februarie 2006

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, reclamanta SC S. SA Slatina a chemat în judecată pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, pentru ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, să se dispună anularea actului administrativ fiscal nr. 340861 din 23 mai 2005, prin care Agenţia Naţională de Administrare Fiscală s-a declarat necompetentă material să soluţioneze contestaţia la titlul executoriu nr. 548 din 13 ianuarie 2004, prin care s-au stabilit obligaţii bugetare nedatorate şi a sechestrului nr. 3712 din 12 aprilie 2005.

Recurenta a susţinut că titlul executoriu este nelegal, ceea ce atrage şi nulitatea sechestrului.

S-a invocat excepţia de nelegalitate a actelor atacate, excepţia puterii lucrului judecat şi excepţia prescripţiei dreptului de a cere stingerea de obligaţii.

Prin sentinţa nr. 311 din 7 iulie 2005, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de a soluţiona acţiunea, în favoarea Judecătoriei Slatina.

Pentru a pronunţa o asemenea hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, apreciindu-se că actele contestate ar fi acte administrative.

Instanţa de fond a apreciat excepţiile invocate, ca fiind întemeiate, dar a precizat că dispoziţiile legale pe care a fost întemeiată acţiunea, nu se aplică actelor de executare sau actelor administrativ-fiscale, cărora le sunt aplicabile prevederile Codului de procedură fiscală şi Codului de procedură civilă.

Astfel, art. 399 C. proc. civ. consacră posibilitatea exercitării contestaţiei la executare, iar art. 400 din acelaşi cod stabileşte competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea instanţei de executare.

De asemenea, în materia creanţelor fiscale, art. 168 alin. (1) C. proCod Fiscal, a prevăzut posibilitatea contestaţiei împotriva oricărui act de executare fiscală, iar alin. (3) face referire la instanţa judecătorească competentă, respectiv la instanţa de executare a creanţei fiscale.

Apreciind că actele contestate sunt titluri executorii, instanţa de fond a constatat că cererea nu este admisibilă pe calea contenciosului administrativ, fiind aplicabile dispoziţiile Codului de procedură fiscală, care instituie contestaţia la executare la instanţa judecătorească competentă, alta decât cea de contencios administrativ.

Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Craiova a declarat recurs, reclamanta SC S. SA Slatina.

Recurenta consideră că instanţa de fond a pronunţat o soluţie greşită, „confundând contenciosul fiscal de drept comun, cu contenciosul administrativ fiscal". Apreciază că pronunţarea de către Curtea de Apel Craiova, a hotărârii de declinare de competenţă a produs o vătămare a intereselor recurentei, care a fost împiedicată să utilizeze mijloacele de apărare legale.

Totodată, recurenta consideră că din interpretarea dispoziţiilor art. 136 alin. (5) C. proCod Fiscal şi ale art. 42 din acelaşi cod rezultă că titlul executoriu este act administrativ-fiscal.

Sentinţa atacată este considerată a fi nulă în raport cu dispoziţiile art. 261 C. proc. civ., întrucât în motivarea acesteia nu s-a arătat felul în care au fost reţinute şi încadrate faptele deduse judecăţii.

Examinând sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Principala problemă ridicată în cadrul recursului de faţă este aceea de a se stabili dacă cererea prin care se solicită anularea actului emis de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală este de competenţa instanţelor de contencios administrativ sau a instanţelor de drept comun.

La art. 168 C. proCod Fiscal se consacră posibilitatea de a se formula contestaţie împotriva oricărui act de executare fiscală, stabilindu-se competenţa instanţelor de executare a creanţelor fiscale. Alin. (2) al aceluiaşi articol prevede posibilitatea de a se formula contestaţie şi împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanţă judecătorească sau de alt organ jurisdicţional şi dacă pentru contestarea lui nu există şi o altă procedură prevăzută de lege.

Codul de procedură fiscală prevede o procedură specială pentru contestarea titlurilor de creanţă sau a actelor administrativ/fiscale, la organele fiscale competente la nivel central sau la direcţiile generale (art. 174), iar pentru atacarea deciziilor emise în această procedură se menţionează expres instanţele de contencios administrativ competente (art. 187).

Rezultă că ori de câte ori s-a dorit determinarea competenţei instanţelor de contencios administrativ, Codul de procedură fiscală a prevăzut acest lucru în mod expres, iar în situaţia reglementată de art. 168 se face trimitere la instanţa de drept comun care, potrivit art. 400 C. proc. civ., este instanţa de executare.

Potrivit acestor criterii de diferenţiere, rezultă că în cauză nu ne găsim într-una din situaţiile în care dispoziţiile legale să prevadă competenţa instanţelor de contencios administrativ.

Pe cale de consecinţă, rezultă că soluţia de declinare a competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina, pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică, urmând ca recursul să fie respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de SC S. SA Slatina împotriva sentinţei nr. 311 din 7 iulie 2005 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 februarie 2006.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 389/2006. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs