ICCJ. Decizia nr. 3860/2006. Contencios. Despăgubire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3860/2006
Dosar nr. 6156/39/2005
Şedinţa publică din 8 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 15 iunie 2005, reclamanta SC A. SA Suliţa, comuna Suliţa, judeţul Botoşani, a chemat în judecată pe pârâţii Guvernul României şi Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, solicitând să fie recunoscut dreptul său de a beneficia, în conformitate cu Legea nr. 381/2002, de despăgubiri pentru prejudiciile materiale înregistrate în urma secetei excesive din anul 2004, la culturile de floarea soarelui şi soia.
Reclamanta a solicitat ca pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale să fie obligat să sesizeze Guvernul României, în temeiul art. 14 din Legea nr. 381/2002, cu privire la starea de calamitate a culturilor prăşitoare din anul 2004 în judeţul Botoşani şi de a îndeplini toate celelalte formalităţi administrative prevăzute de această lege şi de Normele metodologice de aplicare a legii, în vederea acordării efective a despăgubirilor.
De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului Guvernul României să adopte hotărârea de declarare a stării de calamitate naturală (secetă excesivă şi persistentă în timp), care a afectat în anul 2004, culturile de floarea soarelui şi soia de pe terenurile neirigate din judeţul Botoşani, precum şi stabilirea condiţiilor şi limitelor despăgubirilor la care este îndreptăţită.
Prin cererea depusă la data de 8 martie 2006, reclamanta a renunţat la judecata acestui ultim capăt de acţiune privind emiterea hotărârii de guvern pentru declararea stării de calamitate naturală din anul 2004.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în perioada aprilie - iulie 2004, s-a manifestat în judeţele Botoşani şi Iaşi, un fenomen excesiv şi persistent în timp de secetă, care a afectat culturile de păioase şi prăşitoare, inclusiv culturile sale de floarea soarelui şi soia.
Reclamanta a susţinut că pârâţii au refuzat nejustificat să-i recunoască dreptul prevăzut de Legea nr. 381/2002, de a fi despăgubită pentru pierderile înregistrate, deşi a dovedit respectarea tehnologiei de cultivare şi asigurarea culturilor afectate de calamitatea naturală.
Pârâţii au depus întâmpinare şi au invocat excepţia privind neîndeplinirea procedurii prealabile, cu motivarea că reclamanta nu a exercitat recursul administrativ prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi nu a parcurs procedura prevăzută în Legea nr. 381/2002 şi în Normele metodologice de aplicare a legii pentru constatarea pagubelor şi acordarea despăgubirilor.
Pe fondul cauzei, pârâţii au solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, arătând că nu erau întrunite condiţiile prevăzute în Legea nr. 381/2002, pentru acordarea despăgubirilor solicitate, pentru că fenomenul de secetă nu s-a manifestat în primăvara anului 2004 pe areale extinse, conform informaţiilor transmise de Administraţia Naţională de Meteorologie.
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa nr. 64 din 22 martie 2006, prin care a respins excepţia invocată de pârâţi, a admis acţiunea, astfel cum a fost formulată şi restrânsă de reclamantă, a recunoscut dreptul reclamantei de a beneficia, în conformitate cu Legea nr. 381/2002, de acordarea despăgubirilor pentru prejudiciile materiale înregistrate în urma secetei excesive din anul 2004, la culturile de porumb, floarea soarelui şi soia şi a obligat pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale să sesizeze Guvernul României în temeiul art. 14 din Legea nr. 381/2002 cu privire la starea de calamitate a culturilor prăşitoare din anul 2004, în judeţul Botoşani şi să îndeplinească formalităţile administrative legale în vederea acordării despăgubirilor.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a considerat ca fiind îndeplinită procedura prealabilă prevăzută în art. 7 din Legea nr. 554/2004 şi în Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 381/2002, prin întreaga corespondenţă purtată între părţile în litigiu.
Pe fondul pricinii, instanţa de fond a constatat dreptul reclamantei de a primi despăgubiri în condiţiile prevăzute de Legea nr. 381/2002, pentru pierderile cantitative şi calitative de recolte înregistrate la culturile de primăvară din cauza fenomenului de secetă excesivă manifestat în perioada aprilie - iulie 2004 în judeţul Botoşani. Concluzia instanţei de fond s-a întemeiat pe înscrisurile depuse de părţi şi pe raportul întocmit de expertul de specialitate cu privire la starea de calamitate naturală din primăvara anului 2004 şi la consecinţele acesteia asupra culturilor de păioase şi de prăşitoare, dovedite de reclamantă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, solicitând modificarea hotărârii în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiată.
În primul motiv de recurs, s-a invocat inadmisibilitatea acţiunii pentru nerespectarea termenelor şi metodologiei prevăzute în art. 10 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 381/2002, pentru acordarea de despăgubiri în caz de calamităţi naturale în agricultură. Recurentul a arătat că intimata-reclamantă nu a îndeplinit procedura prevăzută în legea specială, în sensul că nu a depus înştiinţare la primăria pe raza teritorială unde s-au produs fenomenele naturale în 48 de ore de la data producerii evenimentului şi nu a formulat plângerea prealabilă în termen de 30 de zile de la încetarea stării de calamitate naturală în agricultură.
Prin cel de-al doilea motiv de recurs, s-a susţinut că instanţa de fond a aplicat greşit dispoziţiile Legii nr. 381/2002 şi a recunoscut intimatei-reclamante, dreptul la despăgubiri, fără a avea în vedere că fenomenul de secetă excesivă din perioada aprilie - iulie 2004 nu s-a manifestat pe un areal extins pentru a se adopta hotărârea de guvern solicitată prin acţiune, pentru declararea stării de calamitate naturală. În acest sens, recurentul a indicat nota transmisă de Administraţia Naţională de Meteorologice referitoare la datele meteorologice din perioada mai - iunie 2004 şi din care rezultă că nu a fost concludentă manifestarea fenomenului de secetă la nivelul culturilor însămânţate în primăvara anului 2004.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs invocate şi cu dispoziţiile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente:
Intimata-reclamantă SC A. SA Suliţa a solicitat recunoaşterea calităţii sale de beneficiară a Legii nr. 381/2002 privind acordarea despăgubirilor în caz de calamităţi naturale în agricultură, prin despăgubirea sa pentru pagubele produse la culturile agricole afectate în perioada aprilie - iulie 2004, de fenomenul de secetă excesivă manifestat în judeţul Botoşani.
Atât pentru constatarea şi evaluarea pagubelor produse de calamităţile naturale, cât şi pentru stabilirea nivelului despăgubirilor cuvenite producătorilor agricoli afectaţi, Legea nr. 381/2002 şi Normele metodologice de aplicare a legii, aprobate prin Ordinul nr. 419/2002 al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor, au prevăzut o procedură prealabilă sesizării Guvernului pentru declararea stării de calamitate naturală prin hotărâre.
În cadrul acestei proceduri, constatarea pagubelor se face în prezenţa producătorului agricol afectat, de către o comisie numită de prefectul judeţului, la propunerea directorului general al direcţiei judeţene pentru agricultură, formată din primarul localităţii pe raza căreia s-a produs calamitatea, unul sau doi specialişti de la centrul agricol, un delegat din partea organelor judeţene ale Ministerului Finanţelor Publice şi reprezentantul societăţii de asigurare - reasigurare la care producătorul agricol a încheiat asigurare potrivit Legii nr. 381/2002.
Rezultatul constatărilor comisiei se consemnează într-un proces-verbal care, împreună cu documentele întocmite, se centralizează la Direcţia judeţeană pentru agricultură, urmând ca în termen de 3 zile să fie trimisă Ministerului Agriculturii o informare detaliată.
Pentru culturile agricole şi plantaţii, comisia este convocată în cel mult 3 zile de la producerea fenomenului de către primarul comunei sau al oraşului, în baza înştiinţării depuse în scris la secretarul consiliului local de către producătorul agricol, cel mai târziu în 48 de ore de la producerea evenimentului.
În cauză, se constată că nu a fost îndeplinită această procedură prevăzută expres în legea specială pentru recunoaşterea dreptului pretins prin cererea de acordare a despăgubirilor în caz de calamităţi naturale în agricultură.
Pentru dovedirea dreptului său, intimata-reclamantă nu a depus la dosar înştiinţarea cu privire la pierderile înregistrate şi procesul-verbal de constatare şi evaluare a pagubelor, întocmite în termen legal şi în conformitate cu modelele prezentate în Anexele nr. 1 şi nr. 5 ale Normelor metodologice pentru culturile proprii de floarea-soarelui şi soia, cu nominalizarea separată a fiecărei suprafeţe afectate.
Deşi despăgubirile au fost solicitate pentru pagubele produse de fenomenul de secetă excesivă din perioada aprilie - iulie 2004, nu a fost depusă la dosar documentaţia întocmită conform legii în perioada respectivă pentru suprafeţele cultivate de societatea intimată.
De altfel, intimata-reclamantă a precizat în acţiune că prima sesizare adresată Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale a fost la data de 10 septembrie 2004, prin petiţia formulată şi în numele său de Asociaţia C.C.P.T. Botoşani.
Din această primă sesizare, din petiţiile ulterioare, precum şi din adresa nr. 4 din 4 martie 2005 întocmită de asociaţia sus-menţionată, rezultă că pagubele produse de fenomenul de secetă excesivă au fost cunoscute de intimata-reclamantă cel mai târziu la data de 17 iulie 2004, când erau afectate culturile de floarea soarelui şi soia, dar nu a fost iniţiată procedura legală pentru constatarea şi evaluarea pagubelor.
Sesizată cu excepţia privind neîndeplinirea acestei condiţii, instanţa de fond a aplicat greşit legea invocată de recurentul-pârât, considerând că s-a dovedit respectarea procedurii prevăzute în Legea nr. 381/2002, prin sesizările adresate şi în numele intimatei-reclamante, de Asociaţia C.C.P.T. Botoşani.
Instanţa de fond a confundat excepţia procesuală privind neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de dreptul comun în materia contenciosului administrativ - art. 7 din Legea nr. 554/2004, cu excepţia de fond privind neîndeplinirea procedurii administrative, care a fost reglementată în legea specială - Legea nr. 381/2002, ca o condiţie obligatorie pentru recunoaşterea dreptului subiectiv la despăgubiri în caz de calamităţi naturale în agricultură, şi nu ca o condiţie pentru exercitarea dreptului la acţiune în justiţie.
În consecinţă, această excepţie, reiterată în primul motiv de recurs, a fost greşit respinsă de instanţa de fond, în condiţiile în care intimata-reclamantă nu a dovedit respectarea termenelor şi metodologiei prevăzute în Legea nr. 381/2002, pentru întocmirea actului administrativ de declarare a stării de calamitate naturală şi pentru acordarea despăgubirilor aferente.
Faţă de considerentele expuse şi constatând că nu se mai impune examinarea celui de al doilea motiv de recurs invocat, Înalta Curte va admite prezentul recurs, va casa hotărârea atacată şi în fond, va respinge acţiunea formulată de SC A. SA Suliţa, comuna Suliţa, judeţul Botoşani.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale împotriva sentinţei civile nr. 64 din 22 martie 2006 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi, în fond, respinge acţiunea formulată de reclamanta SC A. SA Suliţa.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3848/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3862/2006. Contencios. Anulare act... → |
|---|
