ICCJ. Decizia nr. 3866/2006. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3866/2006
Dosar nr. 34843/2/2005
Şedinţa publică din 9 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 467 din 28 februarie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de C.N.A., a anulat hotărârea nr. 217 din 30 august 2005, emisă de pârâtul C.N.C.D., a respins cererea de intervenţie în interesul pârâtului formulată de intervenienta Organizaţia Naţională a Persoanelor cu handicap din România.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut că pârâtul a avut în vedere ca subiect al discriminării pe mamele care îşi cresc copii născuţi bolnavi, persoane a căror situaţie legea nu prevede vreun criteriu de discriminare şi că, nu se poate primi susţinerea pârâtului, în sensul că aceste mame ar constitui o „categorie socială" pentru a fi incidente în cauză dispoziţiile art. 2 alin. (1) din OG nr. 137/2000.
A mai reţinut că, prin emiterea hotărârii nr. 217 din 30 august 2005, pârâtul a încălcat dispoziţiile art. 2 alin. (6) din OG nr. 137/2000, modificată, care precizează faptul că prevederile acestei ordonanţe nu pot fi interpretate în sensul restrângerii dreptului la libera exprimare a dreptului la opinie şi a dreptului la informare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, C.N.C.D., criticând-o ca nelegală şi netemeinică, întrucât prima instanţă a pronunţat-o cu încălcarea dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel, se critică sentinţa, pentru faptul că instanţa de fond a interpretat greşit OG nr. 137/2000, în speţă nefiind vorba despre îngrădirea libertăţii de exprimare, ci de o apărare a celorlalte drepturi posibil să fie încălcate printr-o interpretare greşită a libertăţilor de exprimare.
Recursul este nefondat şi va fi respins.
Examinând actele şi lucrările dosarului, cât şi cererea de recurs, sub imperiul dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Prin hotărârea nr. 217/2005, recurentul s-a pronunţat asupra unui spot publicitar cu caracter social, difuzat de posturile de televiziune, constatând caracterul discriminatoriu al faptelor sesizate conform dispoziţiilor OG nr. 137/2000.
Prin acelaşi act normativ s-a aplicat o sancţiune „avertisment" Fundaţiei C.S., apreciind că prin acest clip s-a creat un efect discriminatoriu la adresa familiilor care au şi cresc copii născuţi bolnavi.
Corect, instanţa de fond a interpretat dispoziţiile OG nr. 137/2000 care defineşte discriminarea, art. 2 şi 3 din acest act normativ vorbind despre persoane pentru care ordonanţa mai sus invocată reglementează discriminarea pe bază de dizabilitate.
Din actele prezentate rezultă fără putinţă de tăgadă că în spotul în litigiu nu apar copii sau adulţi cu dizabilitate, intimatul având în vedere ca obiect al discriminării, mamele care îşi cresc copii născuţi bolnavi, persoane pentru a căror situaţie legea nu prevede vreun criteriu de discriminare.
Nu instanţa de fond a greşit interpretarea dispoziţiilor OG nr. 137/2000, ci corect a apreciat că prin actul administrativ contestat, recurentul-pârât a încălcat prevederile art. 2 al OG nr. 137/2000, astfel cum a fost modificată.
Astfel, din ansamblul probator, rezultă că în speţă nu există discriminare în privinţa acestor categorii de persoane, hotărârea în litigiu încălcând dispoziţiile art. 2 alin. (6) al OG nr. 137/2000.
Astfel, hotărârea a fost luată cu încălcarea dreptului la liberă exprimare, întrucât scopul spotului publicitar a fost acela de a informa viitoarele mame cu privire la anumite riscuri la care se supun dacă nu merg la control medical.
Faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că în speţă instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, în acord cu dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Dreptului Omului, motiv pentru care se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de C.N.C.D., conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.N.C.D., împotriva sentinţei civile nr. 467 din 28 februarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3863/2006. Contencios. Regim tolerare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3871/2006. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
